Rusia e în flăcări la sute și mii de kilometri de linia frontului. Dronele de atac ucrainene sunt din ce în ce mai eficiente

Este de remarcat faptul că, în 2022, puțini își puteau imagina că Ucraina va avea capacitatea de a lovi la asemenea distanțe pe teritoriul țării-agresoare. Iar aceasta nu este deloc limita mijloacelor noastre de lovire, spun ucrainenii.

Rafinăriile de petrol în flăcări, inclusiv din Ținutul Krasnodar, nu mai reprezintă astăzi un caz unic, ci un exemplu de activitate curentă a structurilor de forță ucrainene.

Distanța de 600 de kilometri nu mai este nici ea o barieră greu de atins, ci mai degrabă, în condițiile capacităților actuale ale Forțelor de Apărare ale Ucrainei, un nivel intermediar de lovire („middle-strike”).

Nu mai surprinde nici faptul că dronele ucrainene ajung până în zona Uralilor, la Ekaterinburg, aflat la peste 1.800 km de granița cu Ucraina, și asta în linie dreaptă, fără a lua în calcul manevrele, mai scrie publicația citată.

Între timp, mijloacele de lovire ale Kievului au evoluat semnificativ în peste patru ani de război Rusia-Ucraina pe scară largă: de la lovituri tactice asupra unor obiective ale inamicului din teritoriile temporar ocupate și din Federația Rusă, la distanțe de 100–300 km, până la lovituri strategice de tip „deep strike”, care depășesc 2.000 km.

Începutul tactic al Ucrainei

În 2022, Ucraina era limitată nu doar de capacitățile tehnologice, ci și de presiunea constantă din partea partenerilor, care se temeau că armamentul furnizat ar putea fi folosit împotriva Rusiei și ar duce la o anumită „escaladare”.

În aceste condiții, forțele ucrainene au făcut cu mare prudență primele lovituri experimentale cu mijloace proprii pe teritoriul statului agresor, în principal la nivel tactic.

La început, loviturile izolate vizau regiunile Belgorod, Kursk și Briansk, la distanțe cuprinse între 50 și 300 km.

Una dintre cele mai răsunătoare acțiuni din 2022 a fost atacul asupra depozitului de petrol din Belgorod, situat la 40 km de granița cu Ucraina.

Prima încercare de realizare a unui „middle-strike” a avut loc în decembrie 2022, când drone de atac ucrainene, bazate pe UAV-uri sovietice de recunoaștere Tu-141 „Strij”, au atacat aerodromurile Engels-2 și Diaghilevo. Ținta a fost aviația strategică: bombardierele Tu-95MS și Tu-22M3.

Este de remarcat că acesta a fost primul caz în care un UAV ucrainean a lovit cu succes obiective aflate în mijlocul Federației Ruse, la distanțe de 600 și 500 km, mai susține cursa citată.

Cu toate acestea, majoritatea loviturilor din 2022 și chiar 2023 au fost efectuate în zona de frontieră apropiată. Totuși, în august 2023, Ucraina a realizat atunci un raid record ca distanță asupra aerodromului din Pskov, situat la 800 km de graniță.

Chiar și așa, în 2023, raza loviturilor nu a suferit schimbări majore, rămânând în general în limita a 500 km. În schimb, a început să se contureze conceptul dronei ucrainene care avea să devină principalul instrument în lovirea țintelor din adâncimea teritoriului inamic.

Tu-141 „Strij”, folosit pentru atacurile asupra aerodromurilor Engels-2 și Diaghilevo (și nu numai), a fost o soluție temporară, folosită din lipsă de alternative.

Dezvoltarea ulterioară a mijloacelor aeriene de lovire la distanță s-a orientat către drone de tip avion, cu viteză subsonică. Printre primele variante cunoscute ale acestor mijloace s-au numărat Mugin-5, UJ-22 Airborne, UJ-26 „Bober” și altele.

În 2025, loviturile asupra Rusiei au devenit sistematice

În 2024, Ucraina a ajuns la nivelul strategic de utilizare a dronelor de atac la distanțe de peste 1.000 km. Este vorba despre raiduri asupra orașului Nijnekamsk (Tatarstan) – 1.100 km și Salavat (Bașkortostan) – 1.300 km.

Mai mult, în 2024, dronele ucrainene nu doar că au început să atace rafinării rusești la distanțe strategice de peste 1.000 km, dar au lovit și obiective strategice unice.

La 24 mai 2024, au apărut primele imagini cu stația radar „Voronej-DM” din Ținutul Krasnodar, avariată în urma unui atac cu dronă.

„Voronej-DM” este o stație radar de mare distanță, care face parte din sistemul de avertizare timpurie privind atacurile cu rachete (SPRN). Aceste sisteme detectează lansările de rachete balistice nucleare.

Câteva zile mai târziu, a fost raportat un atac similar asupra radarului „Voronej-M” din regiunea Orenburg.

În 2024, s-a conturat definitiv strategia loviturilor Forțelor de Apărare ale Ucrainei: prioritate pentru industria de rafinare a petrolului și depozitele de combustibil.

Această strategie a fost consolidată și extinsă în 2025, când dronele ucrainene au ajuns până la Usinsk (Republica Komi), la 2.000 km de graniță, și la Tiumen – 2.100 km distanță.

Important este că, în 2025, loviturile asupra Rusiei au devenit sistematice, mai eficiente și, ca volum, nu doar că au ajuns la paritate cu atacurile cu drone rusești asupra Ucrainei, ci chiar le-au depășit.

Această extindere a dus la faptul că, în 2026, chiar și propaganda rusă a început să recunoască faptul că Ucraina lansează mai multe și mai eficiente drone de atac decât forțele ruse.

Performanța – rezultatul epuizării, spune Ucraina

Eficiența actuală a raidurilor asupra teritoriului Rusiei nu se datorează doar creșterii producției de drone și atingerii unor noi niveluri cantitative, ci și unei lupte sistematice împotriva apărării antiaeriene ruse, atât prin distrugerea sistemelor, cât și prin epuizarea stocurilor de muniție.

În prezent, Forțele de Apărare ale Ucrainei desfășoară o acțiune constantă de epuizare a apărării antiaeriene ruse, folosind mai multe tipuri de drone-capcană. Ocupanții ruși au identificat câteva modele – „Maia”, „Rubaka”, „HaKi-20”.

Acest lucru duce la consumul excesiv de muniție. Dacă anterior problema era lipsa sistemelor de apărare antiaeriană, din cauza pierderilor mari și a ritmului redus de producție, acum problema principală este lipsa rachetelor antiaeriene ghidate.

În urmă cu aproximativ o lună, într-un articol publicat pe publicația ucraineană Oboz, intitulat „Vânătorul s-a transformat în pradă: cum s-a ajuns ca apărarea antiaeriană rusă să nu mai poată proteja nici spațiul aerian al Rusiei, nici pe ea însăși”, am descris în detaliu problemele sistemelor rusești de apărare antiaeriană.

De atunci, situația nu s-a îmbunătățit, dimpotrivă: asistăm la distrugerea constantă a componentelor sistemelor de rachete antiaeriene cu rază mică și medie de acțiune.

În luna martie, trupele ruse de ocupație au pierdut 30 de sisteme de apărare antiaeriană, iar în prima jumătate a lunii aprilie, încă 12. Acest ritm al pierderilor depășește semnificativ capacitatea de producție și de reparație.

Raidurile eficiente ale dronelor ucrainene la distanțe mari reprezintă un succes complex al tuturor unităților și categoriilor de forțe implicate. Având în vedere toate aceste aspecte, se poate afirma cu încredere că, în 2026, nu doar că va crește numărul raidurilor, dar vor crește și distanțele, precum și eficiența loviturilor.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE