Patru ani de război în Ucraina: de la invazia „fulger” a Rusiei la un milion de victime și frontul înghețat în 2026

Iată o scurtă cronologie a războiului Rusia-Ucraina din ultimii 4 ani:

2014: Începutul conflictului

După protestele masive din Kiev împotriva deciziei președintelui Viktor Ianukovici de a respinge un acord de integrare economică cu Uniunea Europeană, acesta fuge din țară în februarie 2014. În martie, forțele speciale ruse ocupă Crimeea, citând necesitatea protejării drepturilor cetățenilor ruși din regiune.

Peninsula este anexată ulterior, în urma unui referendum disputat, iar separatiștii pro-ruși din regiunile Donețk și Lugansk cer independența. Luptele armate în estul Ucrainei escaladează, în pofida negării implicării militare de către Rusia.

2021: Pregătiri pentru invazie

În octombrie, serviciile de informații americane avertizează asupra unui posibil atac pe scară largă al Rusiei asupra Ucrainei. Imagini din satelit și mișcările de trupe rusești confirmă temerile. Rusia cere încetarea extinderii NATO spre est, cerere respinsă de SUA și aliați.

2022: Invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina

Pe 24 februarie, Vladimir Putin ordonă invazia Ucrainei. Bombardamentele și atacurile terestre și maritime vizează orașele și infrastructura Ucrainei, inclusiv spitale și zone rezidențiale. ONU condamnă invazia, iar SUA și aliații europeni impun sancțiuni economice severe Rusiei. În martie, Rusia își încetinește avansul și își retrage trupele din regiunea Kievului.

2022: Mariupol și criza alimentară globală. Rolul României

În aprilie, Rusia lansează o ofensivă majoră în estul Ucrainei, capturând Mariupol în mai, un port strategic. Blocada rusă asupra exporturilor ucrainene de cereale contribuie la o criză alimentară globală. Acordul de exporturi semnat în iulie este suspendat de Rusia în octombrie, dar reluat ulterior prin negocierea Turciei. În 2023, Ucraina adoptă rute de transport sigure prin România și Bulgaria.

Până în octombrie 2022, situația s-a schimbat dramatic. Ucraina a recapturat orașul Herson în noiembrie, iar Rusia s-a retras complet din nordul țării. Cu toate acestea, conflictul s-a concentrat ulterior în est, în regiunile Luhansk și Donețk.

2023: Escaladarea nucleară și revolta grupului de mercenari Wagner condus de Prigojin

În iunie, Rusia mută arme nucleare tactice în Belarus, confirmate de autoritățile belaruse în decembrie. În aceeași lună, Evgheni Prigojin, liderul grupului Wagner, organizează o rebeliune împotriva Ministerului Apărării al Rusiei.

Revolta e oprită de negocierile președintelui Belarusului, Alexander Lukașenko. În august 2023, Prigojin moare într-un accident aviatic suspect.

2024: Schimbări în conducerea militară ucraineană

După un contraatac nereușit în 2023, trupele ucrainene, conduse de comandantul Valerii Zalujnîi, bat pasul pe loc în noiembrie. Președintele Zelenski îl înlocuiește în februarie 2024 cu generalul Oleksandr Sîrski, care ordonă retragerea din Avdiivka pentru a preveni încercuirea trupelor.

2024: Ofensiva suprinzătoare a ucrainenilor din Kursk care au capturat 1.250 km pătrați din teritoriul Rusiei

În august 2024, Ucraina lansează ofensiva din Kursk, capturând 1.250 km pătrați din Rusia, dar își oprește avansul din cauza ripostei ruse.

În 2025, urmează un al doilea atac masiv al rușilor, cu participarea trupelor nord-coreene, care suferă pierderi masive. Ucraina continuă să atace infrastructura rusă, inclusiv rafinării și depozite de petrol. Rusia câștigă teritoriu în estul și sud-estul Ucrainei, iar Putin ridică miza nucleară prin modificarea doctrinei în noiembrie 2024.

2025: Avansul rus în est. Orașele cheie vizate

În 2025, Rusia a ocupat aproximativ 4.700 km pătrați din teritoriul ucrainean, conform Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), dar Moscova susține că teritoriul cucerit ar fi de 6.000 km pătrați. Luptele în regiunile Luhansk și Donețk au fost intense, cu Rusia încercând să preia controlul complet asupra Donbasului și a regiunilor Zaporojie și Herson.

Raportul ISW menționează o „centură de fortărețe” în vestul Donețkului, unde Ucraina a investit semnificativ în infrastructura defensivă. Rusia a încercat să captureze orașul Pokrovsk, un hub logistic important, dar Ucraina încă deține partea nordică a acestuia. Pierderea orașului ar putea reprezenta o victorie importantă pentru Rusia, deschizând calea spre Kramatorsk și Sloviansk.

Ucraina a efectuat lovituri aeriene asupra bazelor militare din Rusia, inclusiv cu 100 de drone care au vizat bombardiere cu capacitate nucleară. Ministerul Apărării rus a confirmat atacuri în regiunile Murmansk, Irkutsk, Ivanovo, Riazan și Amur, dar daunele majore au fost în Murmansk și Irkutsk.

2026: Eforturi de pace sub administrația Trump

Administrația Trump propune o înțelegere de pace cu 20 de puncte, discutată în cadrul unei întâlniri la Geneva. Ucraina acceptă cu rezerve, temându-se de posibile concesii teritoriale și de lipsa garanțiilor de securitate. Rusia refuză orice modificare a acordului care contravine „spiritului și literei” summitului din Alaska. România și alte state NATO rămân implicate în sprijinirea Ucrainei, în timp ce conflictul continuă să influențeze geopolitica globală.

Ce pierderi omenești au suferit Rusia și Ucraina. Cel mai mare dezastru pentru Moscova de după Al Doilea Război Mondial

După patru ani de conflict, bilanțul pierderilor ruse este unul dintre cele mai disputate subiecte, cifrele variind drastic în funcție de sursă: în timp ce Ucraina raportează peste 1,26 milioane de soldați scoși din luptă (morți și răniți), oficialii din SUA și Marea Britanie susțin estimări similare, plasând numărul total al victimelor între 1,1 și 1,22 milioane.

Organizațiile independente și proiectele OSINT, precum Mediazona și BBC Rusia, au confirmat prin nume peste 186.000 de morți, însă estimează că cifra reală a celor uciși depășește pragul de 300.000, o evaluare susținută și de think-tank-uri precum ISW sau CSIS. În opoziție totală, Rusia păstrează aceste date sub secret de stat, ultima cifră oficială fiind oferită în 2022, Kremlinul catalogând orice estimare externă drept dezinformare, în ciuda dovezilor vizuale și a cimitirelor militare care s-au extins masiv pe tot teritoriul federației.

În ceea ce privește pierderile Ucrainei la borna de patru ani, datele sunt la fel de sensibile, însă indică un raport de aproximativ 1 la 2 față de cele rusești: președintele Volodimir Zelenski a declarat oficial în februarie 2026 că 55.000 de soldați ucraineni au fost uciși în misiune, menționând totodată un număr „foarte mare” de dispăruți.

În paralel, estimările serviciilor de informații americane și britanice sunt considerabil mai sumbre, plasând numărul total al victimelor (morți și răniți) la peste 500.000 – 600.000. Analizele independente realizate de think-tank-uri precum CSIS și publicații ca The Economist estimează că numărul real al celor uciși (KIA) se situează între 100.000 și 140.000, în timp ce proiecte de monitorizare OSINT (precum UALosses) au documentat prin dovezi publice peste 92.000 de decese confirmate și peste 89.000 de dispăruți.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE