S-au imbogatit din viori

Vasile Mare nu face mai mult de 10-12 viori/an, dar toate sunt pentru maestri. Daca ajungi la Reghin, n-ai cum sa nu afli ca cel mai bogat om din targ este Vasile Gliga. Revista Capital i-a aproximat averea la 7-8 milioane de dolari. Grupul Gliga s-a dezvoltat in timp. A fost infiintat in 1991 si a cunoscut o crestere fulminanta, avand la un moment dat in jur de 1.000 de angajati. Vasile Gliga, pe atunci director comercial, s-a desprins de vechea fabrica de instrumente impreuna cu prietenul sau Sandu Stroe. La inceput faceau doua viori pe luna, la fiecare lucrand peste 300 de ore. Acum au mai bine de 400 de angajati numai la fabrica de viori si violoncele. Acestia scot, ca pe banda rulanta, peste 3.000 de instrumente pe luna, pretul unei piese variind intre 50 (cele de incepatori) si 5.000 de dolari (cele de maestru). De cinci ani, Grupul Gliga are si o scoala privata, numita „Mirona”, dupa mostenitoarea familiei. Campioana nationala la dans de societate, tanara a tinut sa-si deschida propriul club de dans. Adeptul extinderii cu cap, de curand Gliga si-a cumparat o fabrica de mobila, la Toplita.
Reghineanul nu a fost foarte incantat de vizita noastra la sediul Grupului. „Ziaristii din Romania mi-au adus numai necazuri… De cate ori apar in presa, ma trezesc cu o groaza de oameni pe cap, care vor donatii sau sponsorizari”. Times Magazine scria anul trecut ca la succesul sau a contribuit, printre altele, perioada de comunism care a traversat Romania. Atunci s-a inchis fabrica de instrumente de la Bucuresti, singura intreprindere de gen ramanand in orasul muresean. Rezultatul? Expertii sunt inca acolo. Asa se face ca indemanarea oamenilor combinata cu o calitate exceptionala a lemnului din regiune au permis fabricii lui Gliga sa intre in competitie cu companii europene de traditie. in plus, din „lupta” cu instrumentele chinezesti, extrem de ieftine, dar fara valoare muzicala, a castigat tot Gliga. El a cucerit teren pe piata viorilor si datorita pretului pe care-l practica. Daca cea mai scumpa vioara de-a lui Gliga nu depaseste 3.000 de euro, viorile italienilor sau ale nemtilor ajung sa coste cat o masina sport. Un argument destul de solid, nu? in plus, viorile si violoncelele de la Reghin sunt facute cu mana. Exista echipe de 3-4 oameni, fiecare specializat pe o alta etapa din procesul de fabricare. Produsul final este incadrat intr-una din categoriile: pentru incepatori, pentru elevi, profesionale sau de maestri. Evident, instrumentele de maestru sunt cele mai scumpe.
in „orasul viorilor”, in afara de Hora, intreprinderea de stat, si de Grupul Gliga, la care lucreaza cate 400 de angajati, mai face viori si un american. El are de asemenea cateva sute de angajati si scoate produse de serie. in rest, exista 5-6 ateliere, deschise de cei 6 lutieri care au parasit fabrica de stat in anii care au urmat Revolutiei. Vasile Mare a plecat de la Hora din cauza unui astm bronsic. Asta se intampla in ’95. si-a deschis acasa un atelier, unde lucreaza impreuna cu sotia, Anuta, si cu baiatul lor, Aurelian. „A fost destul de greu la inceput… Am inceput sa particip la concursuri internationale si la targuri inca de pe vremea cand eram angajat. Am fost in Italia, la Cremona si la Mittenwald, in Germania. De obicei, la astfel de concursuri (organizate o data la 4 ani) ajung cateva sute bune de lutieri. Ultima data, in 2001, am iesit pe locul 18 din 400, ceea ce m-a onorat teribil si mi-a ridicat stacheta”. Clientii i-au venit pe parcurs. Vioara pe care o faci e practic cartea ta de vizita. „Fiecare lutier isi aplica o eticheta in interiorul instrumentului pe care-l face, cu nume si adresa. Asa, lumea stie de unde sa te ia”.
Vasile Mare nu are cum sa faca mai mult de 12 viori pe luna. Din acest motiv le vinde la bucata, celor care canta in diverse conservatoare. Nu are cum sa participe la targuri specializate pe marfa en-gros, cum e cel de la Frankfurt, unde Gliga isi lasa o buna parte din produse. „Am vandut in toata lumea. in Japonia, America, Venezuela. Acum lucrez pentru un japonez”. Instrumentele de maestru nu au pret fix, dar nici nu se dau cu mai putin de 1.000 de euro. „Acelasi instrument este vandut de un lutier din Germania de 3-4 ori mai mult”. Exista chiar o piata a lutierilor din Occident, care prefera sa cumpere un instrument facut in Romania, sa-i schimbe eticheta si sa-l scoata la vanzare cu sume triplate. Vasile Mare este constient ca valoarea unui instrument creste in timp, uneori chiar dupa moartea lutierului. Merge mai departe, invatandu-si feciorul sa castige din arta. Cine stie, poate peste cateva sute de ani viorile Mare vor fi la fel de cunoscute ca un Stradivarius! Pana atunci, se lupta cu economia capitalista. Zilele trecute a cumparat lemn de paltin cret, cel mai bun de transformat in viori, de vreo 900 de euro. L-a pus in pod, la uscat. „Sa aiba baiatul. Eu il tin la uscat cel putin zece ani. il stivuiesc frumos si scriu din ce data e cumparat, ca sa stiu. Un paltin creste in 100 de ani, iar in ultima vreme s-au tot taiat”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE