In urma cu noua ani locuiau la oras, intr-o garsoniera. Cand nu s-au mai ajuns cu banii, sotii Fodor si-au dat seama ca trebuie sa se retraga la tara. S-au dus in localitatea lor natala, Pogaceaua, judetul Mures, insa nu au gasit un alt adapost in afara garii. De atunci, doi adulti si doi copii, cu tot cu catel si purcel, locuiesc la numai cativa metri de sinele de tren.
Familia Fodor crede si acum ca a facut cea mai buna alegere atunci cand a renuntat la garsoniera din oras si a schimbat-o cu gara din Pogaceaua. De pe dalma fostei gari, satul pare o adunatura de case, ale caror hornuri fumega la impletirea noptii cu ziua, iar luminile de pe ulita satului duc pana la drumul ce merge la oras. Pentru a ajunge la gara, o poti lua pe drumul pentru carute, pe unde mergeau in urma cu mai bine de zece ani calatorii, sau sa urci o costisa si sa iei urma caii ferate. Orice varianta ai alege, imaginea este aceeasi. O cladire galbuie, invechita de vreme, dar animata de dobitoacele ce se plimba libere.
Vechiul peron e terasa, iar biroul e dormitor
Fostul peron al garii, care pana in urma cu zece ani inca mai primea calatori, a devenit acum terasa familiei. Urmele vechii gari au mai ramas insa. Pe peretele ce da spre peron inca exista tabla ?Pogaceaua?, iar pe usa ce da acum in camera copilului mare sta inca agatata placuta ?Seful haltei?. Sala de asteptare a devenit camera, casa de bilete s-a transformat in magazie, iar scarile spre pod au devenit rafturi in camara.
Platforma pe care odinioara era stransa sfecla din sat pentru a fi incarcata in vagoanele marfarului a ramas la fel ca pe vremuri, doar ca acum in locul sfeclei pe ea stau asezati cocenii de porumb, iar vara sunt priponiti porcii sa pasca iarba dintre crapaturi.
Din vremea in care Mocanita inca mai poposea in halta Pogaceaua, cladirea a dispus de doua camere pentru locuit si dependinte, pentru seful statiei. ?Odata, demult, pe cand noi eram copii, Mocanita circula pe-aici.
Oamenii din sat si din vecini mergeau la Mures dupa pita neagra la sac. Orasul e la 25 km?, zice Lacramioara Fodor.
Cand s-au mutat la gara, Florin si Lacramioara au semnat un contract, pe un an, cu Caile Ferate Romane.
Contractul se reinnoieste periodic, iar acum cladirea apartine Societatii Feroviare de Turism. ?La inceput plateam chirie 50 lei la trei luni. Acum dam 75 lei pe luna. Am semnat si ca nu avem voie sa modificam nimic. Daca am cumpara gara, am repara peretii si am zugravi?, spun cei doi. Pana o vor cumpara, porcii si gainile se vor plimba pe sine, iar banca de pe fostul peron va sta neclintita, parca in asteptarea unui calator.