In judetul Hunedoara exista un sat, Vaidei, supranumit de localnicii „satul vaduvelor”. Cu nume predestinat, in curand acest sat se va numi, poate, Vaidele. Pentru ca in sat barbatii mor pe capete. Raman femeile, vaduvele. In Vaidei – dupa cum il pronunta localnicii, Vaidei – dupa cum se numeste oficial, chiar la intrare, te intampina cimitirul. Satul Vaidei apartine comunei Romos si este situat in apropierea Orastiei. E un sat tipic celor din zona, cu case mari, curti intinse si porti inalte. Gospodariile, ca si casele, dau dovada bunastarii oamenilor. Influentate de sasii care au trait in zona, Orastia fiind una din cele sapte cetati ale Transilvaniei (in germana Transilvania se numeste Siebenburgen, adica sapte cetati, acestea fiind Sibiu, Brasov, Cluj, Timisoara, Sighisoara, Sebes si Orastie), gospodariile se insira de-a lungul drumului, casa-n casa, cu porti care amintesc de cetatuile de odinioara. Desi bogatia si bunastarea satelor tipic ardelenesti rasare la tot pasul, in Vaidei e aproape tot timpul doliu. Majoritatea femeilor poarta haine cernite, aratand cum isi jelesc barbatii. Din cele 386 de gospodarii 140 adapostesc femei singure. Raportul vaduve/locuitori este unul dintre cele mai mari din tara. Motivul? Nimeni nu poate explica. Nici doctorul, nici primarul, nici preotul, care este nou, caci fosta preoteasa e vaduva!
Cauzele mortii barbatilor din sat sunt dintre cele mai diverse. Unii au murit de batranete, altii de cancer, unii de prea multa munca, altii de in- farct, unii in accidente, altii de boli ale stomacului sau comotie cerebrala. Femeile ramase fara sot incearca sa tina gospodaria ca pe vremea cand traia omul lor, sa nu se vada ca lipseste mina de barbat. Unele mai vand din vaci, altele se descurca greu din pensiile mici, de la CAP. Toate lucreaza pamantul pe care il au si se mai ajuta cu copii plecati la oras. Durerea lor mare e ca si-au dat copiii la scoli inalte, dar ei au ramas la oras si nu s-au mai intors in sat. Le e frica sa nu se aleaga praful de munca lor de-o viata.