Satul surzilor

Fenomenul, care continua sa suscite interesul specialistilor, n-a putut fi inca explicat stiintific, desi reputati ORL-isti din tara si strainatate au emis ipoteza ca acest lucru s-ar datora situarii satului intr-o „vagauna”, in care presiunea aerului si curentii din zona au efecte devastatoare asupra urechilor. In urma cu vreo trei ani, presedintele Asociatiei Surzilor din Brasov, Mariana Dobre, aflandu-se intamplator in zona, a remarcat faptul ca locuitorii satului manifestau grade diferite de surzenie. Aceasta ne-a declarat: „Am ramas uimita sa constat ca absolut toti locuitorii asezarii, cu care m-am intersectat pe ulite, nu-mi raspundeau la salut. Nu mi-a fost greu sa inteleg ca ei, de fapt, nu auzeau. Dupa ce am discutat cu foarte multi dintre ei, acestia au recunoscut ca, ori de cate ori se intalnesc, sunt nevoiti sa vorbeasca cu voce ridicata pentru a se intelege. Mi-au spus ca simt ca le vajaie aerul prin urechi, insa singurul lucru pe care l-au facut a fost ca fie vara, fie iarna, sa-si indese caciulile pe frunte, ori, in cazul femeilor, sa poarte batic”.
Acelasi lucru ni l-au relatat si cei mai multi din sateni. Ilarion Negru, in varsta de 58 ani, a inceput sa resimta acut surzenia inca de la 24 ani. „Atunci, spune acesta, bunicul m-a trimis in oras sa cumpar niste medicamente. Era un ger de crapau pietrele. Pe drumul de intoarcere m-a ajuns un consatean care m-a luat cu caruta. Cand am ajuns acasa, am simtit ca nu mai am urechi. De atunci am inceput sa aud tot mai rau”. Astazi, Ilarion Negru nu mai aude deloc cu urechea dreapta, fapt evidentiat de audiogramele efectuate, in mai multe randuri, la Medias si Sibiu. „De cativa ani, continua barbatul, cant in corul bisericii. Uneori simt ca nu ma aud, dar nici ceilalti nu ma aud pe mine. Sotia mea, Maria, are 56 de ani. De mai multi ani se plange si ea ca aude un tiuit ciudat in urechi, iar primavara si toamna presiunea aerului o deranjeaza foarte tare”. Femeia sustine ca la fel e si tatal ei, in varsta de 87 ani. De asemenea, doi dintre cei patru copii ai familiei, care au ramas de mici sa studieze in sat, au grave probleme cu auzul. „Ei insa nu se tem de curentii de aici, din „vagauna” -, ne declara Ilarion Negru, pentru ca in agricultura nu ai nevoie de urechi bune, ci de minte si de brate puternice. Surprinzator e faptul ca problema auzului o au, la noi, pana si animalele. Cainele nostru, Ursu, are patru ani si deja nu mai aude cand il strigam prin batatura”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE