Sebastian Papaiani: „Începi să mori înainte de a fi înmormântat. Mă domină o stare de plictis, de sictir”

„Trăiesc într-o lume nesigură. Am fost într-o bancă, am întrebat dacă mi-a intrat indemnizaţia de merit. Trebuia să intre pe 17, dar nu a intrat. Trăiesc în lipsă de cuvânt, printr-o serie întreagă de scârboşenii. Te plictiseşti şi începi să mori înainte de a fi înmormântat”, a mărturisit actorul pentru Jurnalul Naţional.

Maestrul (foto) a adăugat: „În vremurile astea sunt la Gruiu. Îmi fac de lucru pe lângă casă. Aşa îmi trece timpul. Trăiesc ca un om de la ţară. Aştept să vină luna octombrie, să plec în turneu cu trupa de teatru. În ultimul an am avut parte numai de satisfacţii minore. Nu a fost nimic de importanţă naţională. La fotbal nu mai ţin cu nimeni. Nici cu mine nu mai ţin. Mă domină o stare de plictis, de sictir”.

Sebastian Papaiani încheie: „Într-o zi m-a oprit un om pe stradă şi m-a rugat să nu mor, pentru că nu mai are de cine să râdă. Mi-a plăcut foarte mult de acel om, dar şi mai mult mi-a plăcut ceea ce mi-a spus. La moartea lui Pintea, o doamnă a venit la mine. Mi-a mângâiat obrazul cu fineţe şi mi-a zis că am început să fim din ce în ce mai puţini. Eu fac parte dintr-o ge­neraţie de actori care a umplut memoria românilor. Memorie care acum nu mai are memorie pentru noi. Nu mi-ar fi plăcut să apar mai des în presă, dar îmi place să o fac atunci când este momentul”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE