Secretele Hidrocentralei Dobrești: ce a construit Primăria București pe Ialomița între anii 1928 și 1930
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În contextul crizei energetice actuale, care a determinat apeluri la reducerea consumului de electricitate în București, ies la suprafață vulnerabilitățile unui sistem energetic național nepregătit pentru cerințele actuale. Această dependență a Capitalei de condițiile meteorologice și de o infrastructură limitată nu este o problemă nouă.
Cuprins:
De fapt, istoria ne arată că, în perioada interbelică, orașul București s-a confruntat cu o criză energetică majoră, generată nu de schimbările climatice, ci de un consorțiu financiar străin care a blocat principala sursă de energie electrică a orașului: hidrocentrala de la Dobrești, potrivit publicației Buletin de București.
Hidrocentrala Dobrești, o salvare transformată în problemă
Hidrocentrala de la Dobrești, situată pe râul Ialomița, a fost construită între 1928 și 1930 pentru a alimenta exclusiv Bucureștiul.
În momentul inaugurării, era cea mai mare hidrocentrală funcțională din România, cu o putere instalată de 16 MW, capabilă să livreze electricitate printr-o linie de înaltă tensiune de 110 kV, creată special pentru Capitală.
Infografic realizat cu ajutorul Inteligenței Artificiale
Construcția a fost realizată de un consorțiu franco-belgian prin Societatea Ialomița, cu fonduri de la Primăria București, iar proiectul a fost finalizat în doar 16 luni cu ajutorul a 4.000 de muncitori.
Totuși, problemele au apărut rapid. În 1929, criza economică globală a cauzat o depreciere de 40% a dolarului american, afectând contractele și generând pretenții financiare din partea companiei executante, Hydrofina.
Aceasta a cerut despăgubiri pentru pierderile suferite, invocând fluctuațiile cursului valutar și solicitând fonduri suplimentare din partea autorităților locale.
Dispute financiare și amenințări cu procese internaționale
Pretenții financiare suplimentare, oneroase și de neacceptat - astfel au catalogat oficialii români cererile consorțiului Hydrofina, potrivit presei interbelice. Disputa financiară s-a transformat rapid într-o criză diplomatică.
În încercarea de a-și recupera pierderile, consorțiul a amenințat Primăria București cu inițierea unor procese în instanțe internaționale de arbitraj. În plus, au propus preluarea centralelor Grozăvești și Filaret printr-un contract de închiriere, sub pretextul eficientizării rețelei energetice.
Această ofertă ascundea însă o intenție de monopolizare a infrastructurii energetice critice din București.
Primăria a respins categoric propunerea, blocând astfel extinderea influenței consorțiului asupra altor facilități importante din țară, cum ar fi uzinele de la Câmpina sau Sinaia.
Naționalizare și despăgubiri uriașe
Litigiul dintre Primăria București și Hydrofina a durat șapte ani, perioadă în care o comisie municipală a analizat în detaliu dosarul tehnic al constructorului.
Expertizele au demonstrat că instalațiile erau în stare perfectă de funcționare, contrazicând acuzațiile de ineficiență avansate de consorțiu.
Totuși, contextul politic european din anii '30 a schimbat cursul evenimentelor. Odată cu ascensiunea Germaniei naziste, Hydrofina a ales să renunțe la litigiu, solicitând lichidarea rapidă a contractului.
În toamna anului 1938, Guvernul României a decis naționalizarea hidrocentralei Dobrești, aprobând totodată plata unor despăgubiri substanțiale.
Ziarul Timpul scria la acea vreme că statul a acceptat plata unei sume colosale de 120 de milioane de lei, echivalentul a aproximativ 25 de milioane de euro la valoarea actuală, în 46 de rate trimestriale.
Astfel, hidrocentrala Dobrești și linia de înaltă tensiune au intrat în proprietatea statului, fiind administrate ulterior de societatea Gazelectra.
Moștenirea energetică: Dobrești în prezent
Astăzi, hidrocentrala Dobrești continuă să funcționeze în portofoliul Hidroelectrica.
Tot Hidroelectrica are în derulare proiectul de modernizare a stațiilor electrice ale CHE Dobrești, cu termen de finalizare în 2027. Documentele oficiale menționează explicit stația de 110 kV a CHE Dobrești.
Cu toate că multe dintre instalațiile originale sunt încă utilizate, capacitatea sa de 16 MW reprezintă doar aproximativ 1,5% din puterea instalată totală a celor patru termocentrale ELCEN din București (CET București Vest, CET Grozăvești, CET București Sud și CET Progresu).
