Sfârșitul imperialismului SUA, grăbit de China: de ce a devenit Ormuz un coșmar pentru americani
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Criza din Strâmtoarea Ormuz testează influența globală a SUA. Sancțiunile impuse de administrația Trump sunt ocolite de China, iar acest fenomen nu este o premieră, relatează Blick, parte a trustului Ringier. Beijing a anunțat recent că nu va respecta sancțiunile americane care vizau rafinăriile chineze suspectate că achiziționează petrol iranian. Acest anunț a venit cu doar câteva zile înainte de vizita președintelui american la Beijing, programată pentru 14 și 15 mai.
Cuprins:
China sfidează public sancțiunile americane
Guvernul chinez a transmis public că măsurile SUA împotriva celor cinci rafinării chineze, acuzate că achiziționează petrol din Iran, „nu ar trebui recunoscute, implementate sau respectate”, subliniind că acestea „încalcă dreptul internațional”.
Potrivit Blick, China a devenit principalul actor în ocolirea sancțiunilor americane, nu doar împotriva Iranului, ci și împotriva altor țări sancționate, precum Rusia și Venezuela. În prezent, China achiziționează 90% din petrolul iranian.
Un exemplu recent al sfidării sancțiunilor a fost traversarea Strâmtorii Ormuz, la mijlocul lunii aprilie 2026, de către tancul petrolier chinez Rich Starry, aflat sub sancțiuni americane. Această acțiune a fost percepută drept un test al capacității SUA de a-și impune blocada.
Iranul și flotele din umbră care mențin exportul de petrol
Pentru a-și menține fluxul de exporturi de petrol, Teheranul a dezvoltat o rețea sofisticată de „flote din umbră”. Petrolul iranian este transportat prin transferuri pe mare, iar navele implicate își schimbă constant numele, pavilionul și proprietarii. Această strategie complică urmărirea încărcăturilor și sursa fondurilor.
În ciuda sancțiunilor dure impuse de președintele american Donald Trump, Iranul exportă aproape aceeași cantitate de petrol ca înainte de impunerea restricțiilor. Blick subliniază că această realitate demonstrează limitările măsurilor punitive americane.
Aceeași tactică este utilizată și de alte țări sancționate, inclusiv Rusia și Coreea de Nord. Se estimează că peste 900 de nave sunt implicate în ocolirea sancțiunilor la nivel global, ceea ce face extrem de costisitoare orice încercare a Washingtonului de a interveni.
Un punct de cotitură pentru sancțiunile SUA
Refuzul Chinei de a respecta sancțiunile americane împotriva Iranului reprezintă un moment de cotitură. Conform analiștilor, această poziționare a Chinei face ca SUA să aibă dificultăți în a obține concesii din partea Iranului și complică eforturile de a proteja influența globală a dolarului american.
Blick notează că această situație reflectă un eșec mai general al Washingtonului. De exemplu, atât China, cât și India au subminat deja sancțiunile împotriva Rusiei, continuând să achiziționeze petrol rusesc. Prezența unor puteri globale care sfidează măsurile americane subminează eficiența unui regim de sancțiuni unilaterale.
Pe lângă dificultățile economice, SUA se confruntă și cu provocări militare semnificative. Într-o declarație citată de Blick, congresmenul democrat Ted Lieu a afirmat: „Dacă Iranul - o armată de rang secund - poate provoca daune semnificative bazelor noastre, atunci China sau Rusia ar putea distruge bazele noastre din străinătate”.
Ormuz a devenit simbolul unei puteri în declin
Strâmtoarea Ormuz, prin importanța sa strategică, devine un simbol al vulnerabilității SUA. În timp ce Washingtonul credea în puterea sancțiunilor și în superioritatea sa militară, realitatea confruntărilor recente a demonstrat fragilitatea acestor presupuneri.
Conflictul cu Iranul arată limitele forțelor armate americane. Pe hârtie, SUA dispun de cea mai puternică armată din lume, dar tehnologia avansată și costurile enorme ale echipamentelor militare ridică semne de întrebare asupra sustenabilității acestei supremații.
Un exemplu clar este utilizarea de către Iran a dronelor ieftine și eficiente, care provoacă pierderi semnificative forțelor americane.
Iranul folosește deja drone de ultimă generație, mai rapide și mai precise, în timp ce SUA încearcă să dezvolte sisteme de interceptare mai ieftine, însă eficiența acestora rămâne incertă.
