Şmenarii Revoluţiei

Au fost atestaţi, în primii ani, în baza unor documente şi probe incontestabile, 3.000 de revoluţionari. Apoi, într- o incredibilă progresie, s-au înmulţit precum ciupercile după ploaie. Au apărut 7.000, apoi 19.000. S-a ivit o adevărată mafie a certificatelor contra cost, apogeul atingându- se în vremea celebrului Bebe Ivanovici, când numărul de brevete a ajuns la 32.000. În timp ce oameni care s-au aflat efectiv pe baricade nu şi-au ridicat barem certificatele, prea mulţi alţii şi le- au cumpărat. Cu documente şi mărturii false, în suveică, au devenit “revoluţionari” foşti miliţieni şi securişti, bişniţari urcaţi întâmplător, la grămadă, în dube, ba chiar beţivi ridicaţi de acasă pe 21 decembrie pentru că făcuseră scandal deranjând vecinii. “Revoluţionari” s-au trezit şi alţii care, pe 22, au năvălit cu sticla de ţuică în mână în primării de prin târguri, unde nu s-a tras nici cu praştia, dăruind apoi atestate neamurilor, ba şi copiilor de 11-12 ani. S-au constituit pe urmă în factor de presiune politică, negociindu-şi privilegiile şi căţărându-se până şi în Parlament.

Are loc totuşi un proces de purificare, de reevaluare a certificatelor de revoluţionar. E însă un proces încă timid şi neconvingător, lăsând mari suspiciuni în continuare, care întinează întreaga categorie. Mi-e teamă că nucleele de adevăraţi revoluţionari sunt depăşite numericeşte de farsori şi nu le mai pot face faţă, iar instituţiile statului, inhibate de scandalagii, îşi bagă capul între umeri. Puţini revoluţionari au fost şi prea mulţi şmenari s-au ivit.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro