Soţia lui Dinică: «Gheorghe nu era genul să-ţi spună „te iubesc” non-stop»

În 2 februarie, iubirea lor ar fi împlinit 14 ani. O iubire găsită târziu, aşteptată, sădită în rugăciuni… Singura mare iubire din viaţa lui Gheorghe Dinică! Pentru prima dată de la dispariţia marelui actor, Gabriela Dinică a acceptat să vorbească despre imensa lor dragoste, dar şi despre drama pe care o trăia de şase ani: Alzheimerul bărbatului iubit!

Ne-am întâlnit într- o zi cu cer stropit de zinc şi laudanum. Ea, marea iubire, unica mare dragoste a bărbatului Dinică, mă aştepta în prag. A plâns neîncetat în cele două ore în care am stat de vorbă. La început mi-a răspuns scurt la întrebări, aproape monosilabic. Îşi aprindea câte o ţigară. Şi-a aprins multe… A început să povestească. O ascultam şi urmăream convoiul de vise spulberate. Se metamorfozau în lacrimi prelinse pe un obraz rămas fără mângâierea omului iubit, cea mai dulce dintre mângâieri.

În public, maestrul i se adresa soţiei sale cu «doamna Gabi»

În zilele acelea, ultimele ale maestrului Dinică, faţa i-a devenit o floare grea. Şi azi e întocmai. Doar ochii par mai mari, mai trişti. Trupul i s-a împuţinat. Poate şi pentru că lacrimile nu o părăsesc niciodată. “Gheorghe nu era genul care să-ţi spună «te iubesc» non-stop. Îmi spunea doar că sunt cel mai bun lucru care i s-a întâmplat vreodată”. El, de fiecare dată când vorbea despre ea în public, îi spunea “doamna Gabi”. Recunoştea cu orice ocazie că “doamna Gabi” a făcut ordine în “dezordinea existenţei lui”. O întreb: “Era multă dezordine în viaţa lui Gheorghe Dinică?”, “Oo, da. Ştiţi, eu de multe ori îl întrebam, mirată: «Numai cu banii de la un singur film îţi puteai face câte o vilă. Ce s-a întâmplat?». Îmi răspundea: «Dragă, eu nu mi-am făcut vile, dar ospătarii care m-au servit, cu siguranţă au câte una»”. Continuă să-mi povestească despre Dinică-celibatarul, cum după ce a încasat banii pentru un film, a căutat în tot Bucureştiul un pulover alb, cu guler pe gât, aşa cum îşi dorea de mult. De necaz că n-a găsit, s-a urcat în tren şi a plecat la Sinaia, de unde s-a întors abia după ce a terminat toţi banii.

«El n-a vorbit niciodată de rău pe nimeni»

O întreb: “Care dintre regizori i-a fost cel mai drag lui Gheorghe Dinică?”. “Pe meserie, toţi i-au fost dragi dintre regizori. Aşa, sufleteşte, Andrei Blaier îi era cel mai drag dintre toţi. Îi era cel mai bun prieten! Era omul pe care putea conta. Chiar dacă nu se întâlneau în fiecare zi, îl simţea aproape. Oricum, soţul meu niciodată nu spunea: «Cu ăsta n-o să mai filmez sau n-a fost profesionist la filmare». El n-a vorbit niciodată de rău pe nimeni sau n-a spus: «Nu mă duc să filmez cu ăsta, că am mai filmat acum zece ani şi nu ştiu ce s-a întâmplat! ». Cu toţi avea drag să lucreze, pentru că îşi făcea meseria şi era lucrul pe care îl iubea cel mai tare pe lumea asta. Era şi meserie, şi hobby. Era viaţa lui! Îşi respecta foarte mult profesia. Erau lucruri pe care nu le făcea, ca să nu altereze cumva momentul ăla de pe scenă sau de la o filmare.”

«Chimia dintre noi a funcţionat perfect»

“Anii petrecuţi alături de Gheorghe Dinică au fost sublimi, au fost cei mai frumoşi din viaţa mea”. Cuvintele acestea vin din parte unei femei care a fost căsătorită de trei ori. O întreb: “Ce a avut bărbatul Gheorghe Dinică atât de special de v-a putut dărui clipele cele mai dragi?” “Cred că a fost şi vârsta, eram amândoi mai maturi… şi omul de lângă tine. A fost total deosebit! Şi chimia aia dintre noi… a funcţionat perfect!”. Cea mai frumoasă amintire? “Ooo, sunt multe (izbucneşte din nou în plâns). Sunt aproape 14 ani în care noi n-am fost despărţiţi nici măcar o zi”. Când vorbeşte despre el, privirea îi este întoarsă spre dinăuntru, ca într-o adâncă meditaţie. Face pauze lungi… “Cea mai frumoasă călătorie? Au fost multe. Toate au avut hazul lor. A fost una în Franţa, apoi la mare, în Turcia, de câteva ori. Locul lui favorit în lumea asta era însă România! Oriunde ne-am fi aflat, aştepta cu ardoare să ajungă acasă”.

Dinică s-a stins brusc, ca o avalanşă de nisip ud alunecând de pe malul de sus. Am întrebat-o pe Gabi Dinică dacă îi poartă ranchiună lui Ion Caramitru pentru faptul că a refuzat ca Gheorghe Dinică să fie privegheat timp de o zi la Teatrul Naţional. “Nu-i port ranchiună lui Caramitru, dar nici nu mi-a plăcut ce s-a întâmplat. El a procedat cum a crezut, totuşi soţul meu a fost 37 de ani actorul Teatrului Naţional”.

(Text preluat din Q magazine)

«Voia să joace Shakespeare»

Gheorghe Dinică era un om împlinit. Avea o familie care îl iubea nespus. Îşi mai dorea câte ceva de la profesie, deosebit, dar nu a mai apucat să joace rolul la care visase întotdeauna.

“Chiar îmi spunea că îşi dorea din suflet să interpreteze anumite personaje şi îl întrebam de ce nu se duce el să propună. Îmi spunea: «Dar nu e treaba mea. Un actor trebuie să fie chemat». «Dar bine, îţi doreşti atât de mult…». A vrut tare mult să facă «Zahei Orbul» în film, foarte mult şi-a dorit. Şi în teatru a vrut să joace în «Furtuna ». Voia să joace Shakespeare, dar spunea mereu că nu trebuie să le spună el, ei trebuie să se gândească. El nu îndrăznea. El, «ticălosul de serviciu al filmului românesc» (după cum a fost numit, pentru perfecţiunea cu care interpreta rolurile negative – n.r.), era un om de o decenţă dusă la extrem. Dar când juca, ardea! Interpreta cu o simplitate de neînchipuit, dar se oferea cu totul, plenar!”, mai povesteşte soţia marelui actor.

Este foarte supărată pe Nelu Ploieşteanu

De când a aflat de maladie, Gabi Dinică s-a transformat în umbra soţului său. Nu se despărţeau nici măcar o clipă, el devenise dependent de ea. Cei mai mulţi colegi şi prieteni ştiau de boala lui Dinică, dar se fereau să vorbească, din dragoste şi respect pentru el. Primul care a zis în public despre Alzheimerul lui Dinică a fost Nelu Ploieşteanu. “Sunt profund supărată pe el. A spus că oricum Gheorghe avea Alzheimer şi de asta a murit, or, nu-i deloc adevărat. Apoi se plimba de la o televiziune la alta, dându-i-se mare prieten”, spune Gabi.

Actorul s-a căsătorit abia la 62 de ani şi a murit după 14 ani

Gabriela şi Gheorghe Dinică s-au cunoscut în 1993. Până în 92, Gabi fusese plecată o bună perioadă de vreme din ţară. Crede că a fost dragoste la prima vedere. “După doar o lună m-a cerut de soţie!”. Ceea ce a pus cu adevărat capac a fost o ştire care a circulat timp de o săptămână prin toate ziarele şi pe la toate posturile de radio: “Dinică s-a însurat!”. Văzând frenezia ce-i măcina pe ziarişti, Gheorghe a concluzionat cu umor: “Hai să ne căsătorim, să nu-i facem de râs”. La 14 ani după ce şi-au unit destinele, Gheorghe a plecat de lângă iubirea vieţii lui. S-a stins pe 10 noiembrie 2009, la 75 de ani, iar trei zile mai târziu a fost condus pe ultimul drum de mii de persoane. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu din Capitală, pe Aleea Actorilor, lângă Maria Tănase.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE