Toată lumea știe în România despre salariul brut și salariul net. De primul le pasă angajatorilor, când își calculează costurile, iar de cel de-al doilea le pasă angajaților, ca să afle cu cât mai rămân „în mână” după ce statul le oprește 40%.
Ce nu spune nimeni mai departe, deși toată lumea o știe, este că între banii „în mână” și banii „în buzunar” diferența e atât de mare că adesea în buzunar nu mai rămâne nimic. În țările mai bogate, unde salariile depășesc cu mult costurile de supraviețuire, se folosește conceptul de „venit discreționar”. Adică bani cu care decizi ce să faci.
Cum se calculează el? Teoretic destul de simplu. Din veniturile „în mână” scazi cheltuielile absolut obligatorii: taxe la stat, facturi, chiria sau rata la împrumut și necesarul minim de consum în gospodărie.
Există repere oficiale, dar niciodată ele nu pot să reflecte situația fiecăruia. Potrivit Institutului pentru Cercetarea Calității Vieții, coșul minim de subzistență costă 800 de lei pentru o persoană singură sau 2600 de lei pentru o familie cu doi copii.
Dar toată lumea știe că nu merge așa. Contează costul locuirii, situația de familie, mediul de rezidență și încă alte câteva zeci de factori. Ca exemplu, un cuplu fără copii, în care câștigă fiecare salariul mediu și care locuiește la țară în propria casă are parte de un trai confortabil, pe când un părinte singur cu doi copii care trebuie să plătească rată sau chirie într-un oraș va fi mult sub limita sărăciei.
În viața de zi cu zi cifrele oficiale pot chiar să crească de la simplu la dublu. Fiecare își știe exact bugetul și trebuie să facă propriile calcule iar la final, există trei situații posibile.
1. Veniturile nu ajung nici măcar pentru satisfacerea acestor nevoi de bază. Aceasta este situația de sărăcie, în care se află aproximativ unu din patru români.
2. Veniturile ajung pentru satisfacerea nevoilor de bază dar depășesc jumătate din venitul total, ceea ce face destul de dificil un trai fără griji și economisirea. Aici intră, orientativ, unu din doi români.
3. Veniturile sunt cel puțin duble față de minimum necesar, situație care permite mersul în concedii, cumpărarea unui autoturism fără a renunța la lucruri de strictă necesitate sau strânsul a suficienți bani pentru zile mai rele. Până la unu din patru români se califică la această categorie, care înseamnă practic apartenența la clasa mijlocie sau chiar mai sus.
De ce e important?
Este foarte greu, aproape imposibil, să ne planificăm resursele și viitorul atunci când nu știm foarte clar care este venitul în buzunar. Pentru fiecare dintre categoriile de mai sus, posibilitățile sunt diferite și la fel ar trebui să fie și prioritățile.
Astfel, pentru cei aflați la punctul unu, mai important decât orice este să își mărească veniturile cumva. Orice investiție sau economisire vine cu privațiuni, așa că dacă ele totuși se întâmplă cel mai rentabil este ca banii să meargă în educație și formare. Iată un exemplu: dacă un curs de calificare costă cât salariul pe o lună dar aduce apoi 10% în plus la salariu, „dobânda” finală depășește 100% pe an, adică mai mult decât aproape orice investiție oricât de nebunească.
În cazul celor aflați la punctul doi, veniturile nu sunt mereu suficiente pentru a pune bani de o parte. Însă există deja o oarecare marjă pentru a își planifica investițiile pasive, despre care discutam într-un alt articol din această serie. https://www.libertatea.ro/stiri/cum-sa-economisesti-bani-fara-sa-renunti-la-aproape-nimic-cateva-lucruri-pe-care-niciun-consilier-financiar-nu-ti-le-spune-3222864 În timp, acestea ar trebui să ducă la reducerea facturilor sau a altor cheltuieli cu „strictul necesar”. Până atunci, este recomandabil ca venitul rămas în buzunar după acoperirea strictului necesar să fie împărțit în două – jumătate să meargă pe cheltuieli discreționare iar jumătate în economii.
La punctul 3 lucrurile devin deja mult mai simple. Doar jumătate din bani merg pe lucrurile absolut necesare, astfel că există destulă libertate pentru a decide ce se întâmplă cu restul. În momentul respectiv, nu ai absolut nicio scuză dacă nu reușești să economisești 20% din venit. https://www.libertatea.ro/stiri/bugetul-personal-la-fel-de-important-precum-cel-national-cativa-pasi-ca-sa-ai-bani-in-buzunar-daca-urmatorul-salariu-nu-mai-vine-3219495 Regula adesea recomandată de consilierii de investiții în aceste cazuri poartă numele „50-30-20”. Adică jumătate din bani merg pentru nevoile curente, 30% pentru lucruri de care nu ai nevoie neapărată dar pe care ți le dorești (concedii, ieșit în oraș și divertisment, haine și alte obiecte ceva mai scumpe etc.) iar alți 20% să meargă către economisire. Nu este obligatoriu un efort pentru tot restul vieții – în cinci ani, procentul poate fi redus la jumătate iar în 10 banii vor începe să se economisească singuri, ca prin magie. https://www.libertatea.ro/stiri/cum-sa-faci-banii-sa-munceasca-pentru-tine-si-sa-se-inmulteasca-scurt-ghid-pentru-urmatorii-5-10-ani-3227147
Metoda de calcul a „salariului în buzunar”
Cine a studiat vreodată contabilitatea unei firme știe deja cam cum se face. Din veniturile efective, scădem cheltuielile fără de care nu se poate. Și aici funcționează cam la fel. Iată pașii concreți de care ai nevoie pentru a face calculele:
Pasul 1. La venituri avem încasările totale ale gospodăriei – cele certe sau aproximate în mod prudent atunci când există o componentă veriabilă.
Pasul 2. Din această sumă, scădem absolut toate cheltuielile obligatorii: taxe, facturi, rate, chirie, asigurări, reparații, combustibil… orice! plus încă o sumă minim necesară pentru alimente și îmbrăcăminte. Rezultatul este venitul discreționar.
Pasul 3. Vedem unde ne încadrăm – în care dintre cele trei situații detaliate la începutul articolului – și luăm decizii în consecință.
Înscrie-te și tu la cursurile de educație financiară de la Școala de Bani! https://www.scoaladebani.ro/curs-pentru-parinti?utm_campaign=libertatea”