Cum au transformat bombardierele americane Cluj-Napoca în ruine, în doar 50 de minute. 1.200 de bombe au căzut peste oraș în 1944
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Clujul a trăit una dintre cele mai cumplite zile din istoria sa pe 2 iunie 1944, când bombardiere americane au atacat orașul timp de aproape 50 de minute. Ținta principală era calea ferată, dar bombele au lovit puternic și zonele din jur, iar sute de civili au murit, potrivit Transtelex. Atacul a început la ora 9.14 dimineața, într-un moment în care străzile erau pline. Sirenele au sunat la ora 9.00, iar oamenii au fugit spre adăposturi, mulți convinși că orașul va scăpa și de această dată de un atac direct.
Cuprins:
Aproximativ 1.200 de bombe au căzut peste Cluj
Bombardamentul a vizat linia ferată pe o lungime de aproximativ 5 kilometri și pe o fâșie lată de 600-700 de metri. Apărarea antiaeriană a orașului nu a putut opri avioanele americane, care atacau de la 6.000-7.000 de metri altitudine.
În cele 50 de minute de bombardament, aproximativ 1.200 de bombe au căzut peste oraș. Raportul oficial citat de Transtelex arată că 327 de case cu un singur nivel și 58 de clădiri cu etaj au fost grav avariate, iar alte 792 au fost afectate mai ușor. Numărul morților a fost de ordinul sutelor. Unele surse vorbesc despre 459 de persoane ucise, în mare parte civili. Mulți alți oameni au fost răniți.
De ce a fost bombardat Clujul
În nordul Transilvaniei nu existau multe obiective militare importante, arată Transtelex. Bombardamentele făceau parte din planurile Aliaților de a pregăti debarcarea din Normandia. Prin atacarea rețelelor feroviare din Iugoslavia, Ungaria și România, Aliații încercau să împiedice mutarea trupelor germane de pe frontul de est spre vest.
Potrivit istoricilor citați de Transtelex, radioul maghiar avertizase cu o oră înainte că ar putea urma un atac aerian, dar Clujul nu fusese menționat printre orașele vizate. Din momentul alarmei, locuitorii au avut aproximativ 10 minute ca să ajungă în adăposturi.
Fotografiile care au păstrat imaginea orașului distrus
După atac, fotograful Szabó Dénes, conducătorul atelierului Fotofilm, a mers prin zonele lovite și a fotografiat distrugerile. A surprins clădiri publice, case, blocuri, străzi acoperite de dărâmături, dar și oameni care încercau să curețe ruinele.
Fotografiile au fost puse într-un album, cu locurile notate atent în cele mai multe cazuri. Albumul a fost păstrat ani la rând de Societatea pentru Protecția Monumentelor Kelemen Lajos, apoi a fost făcut public în 2020. Istoricul și jurnalista Papp Annamária și fotograful Rohonyi D. Iván au folosit o parte dintre imagini pentru volumul „Clujul rănit”, dedicat bombardamentului american din 2 iunie 1944.
Acum, fotografiile din album vor fi disponibile și în arhiva foto Azopan, prin Societatea pentru Protecția Monumentelor Kelemen Lajos și Maksay Ádám.
„Nu doar clădirile ruinate, ci și suferința oamenilor”
Papp Annamária a explicat că a vrut ca albumul să arate nu doar orașul distrus, ci și oamenii prinși în acea tragedie.
„Am vrut să pun alături și poveștile, pentru ca acela care ia albumul în mână să nu vadă doar clădirile ruinate, ci și suferința umană din spatele lor”, a spus Papp Annamária, potrivit Transtelex.
Una dintre mărturii îi aparține lui Győrffy Szilvia, care și-a amintit imaginea orașului după bombardament.
„Am coborât până la gară. Un praf gros acoperea totul. Se simțea un miros ciudat. Pe ambele părți ale drumului Horthy, multe case erau în ruine. Unii oameni căutau prin dărâmături ce mai rămăsese din lucrurile lor. Salvatorii îi căutau pe supraviețuitori”, a povestit ea.
O altă martoră, Décsei Júlia, și-a amintit cum a urcat pe scări ca să vadă avioanele.
„Zburau foarte sus, dar se vedeau bine, pentru că cerul era senin. Străluceau ca niște păsări. O bombă a căzut undeva aproape, iar suflul m-a împins de pe scări. Nu am pățit nimic, oamenii din spatele meu m-au ținut. Ușa s-a trântit, toată casa s-a cutremurat. Ne-am speriat foarte tare, toată lumea se ruga”, a povestit ea.
Oamenii au primit mâncare și adăpost
Fotografiile Fotofilm arată distrugeri în zona gării, în Piața Gării de astăzi, numită atunci Baross tér, dar și în jurul clădirii poștei, al fostului abator și pe străzile aflate lângă linia ferată. Printre clădirile lovite s-a aflat și Marianum, actuala clădire a Facultății de Litere a Universității Babeș-Bolyai. Imaginile arată urmele bombardamentului atât în exterior, cât și în interior. Au fost afectate și clădiri de pe străzile Kővári László, Kemény Gábor, Kálvin, Árpád și Kalandos, denumiri de atunci ale unor străzi care astăzi poartă alte nume.
După bombardament, presa vremii a scris că operațiunile de salvare au fost organizate rapid, iar localnicii au ajutat la curățarea ruinelor și la sprijinirea celor rămași fără locuințe. Chiar în ziua atacului, au fost distribuite 5.000 de porții gratuite de mâncare pentru cei afectați. Oamenii rămași fără adăpost au fost cazați în mai multe spații disponibile, inclusiv în locuințe confiscate anterior de la evreii deportați.
Bombardamentul din 2 iunie 1944 a rămas una dintre cele mai dure lovituri suferite de Cluj în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În mai puțin de o oră, orașul a pierdut sute de oameni, iar o parte importantă din zona gării și din cartierele apropiate a fost transformată în ruine.
