„Meciul” dintre Mircea Sandu și procurorii DIICOT s-a terminat cu 3 la 0. Judecător: Nu a existat un grup infracțional și nici vreo delapidare la FRF

Magistratul notează în hotărârea pronunțată pe 28 august 2026 că procurorii și-au întemeiat acuzațiile pe presupuneri, că prejudiciul a fost calculat greșit și că nu au dovedit că Mircea Sandu sau ginerele lui ar fi băgat banii în buzunar.

Astfel, judecătorul i-a achitat pe Mircea Sandu, Asher-Ziv Tetelman și Bogdan Petculescu pentru infracțiunile de constituire de grup infracțional organizat, delapidare și spălare de bani.

Achitarea celor trei s-a întemeiat pe dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală – „fapta nu există”.

Hotărârea nu este definitivă, putând fi contestată de procurori pe rolul Curții de Apel București.

Instanța: Nu există dovada unei înţelegeri neechivoce între inculpați

Mircea Sandu a fost trimis în judecată în acest dosar în 2020, pentru acuzația că și-ar fi ajutat ginerele să pună mâna pe un contract bănos cu FRF și să surpraevalueze costurile lucrărilor la Centrul de fotbal Buftea, urmărirea penală fiind începută în 2017.

Libertatea a consultat Hotărârea nr. 1125/2026 a Tribunalului București pentru a vedea care au fost motivele pentru care judecătorul i-a achitat pe Mircea Sandu, Asher-Ziv Tetelman și Bogdan Petculescu pentru toate capetele de acuzare:

• „Un grup infracţional organizat presupune existenţa unei structuri organizate, care acţionează coordonat, după reguli bine stabilite, iniţiată sau constituită de inculpaţi.
• Pentru existenţa unui grup infracţional organizat, este necesar să se stabilească: modul în care s-a constituit grupul (structura piramidală), existenţa unor persoane care deţin anumite roluri în cadrul acestuia, atragerea de membri în cadrul grupului, atribuţii, durata în timp a actelor ilicite desfăşurate de natură a imprima stabilitate şi durabilitate grupării infracţionale.
• Materialul probator administrat în cauză nu a dovedit dincolo de orice dubiu rezonabil că pretinsul grup ar fi avut o structură clară.
• Reţinerea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat s-a făcut, exclusiv, prin prisma împrejurării că inculpatul (Tetelman Ziv Asher – n.r.) avea calitatea de soț al fiicei inculpatului (Sandu Mircea – n.r.), iar coinculpatul (Petculescu Bogdan – n.r.) era partener cu (Tetelman Ziv Asher – n.r.).
• De asemenea, nu a fost dovedit dincolo de orice dubiu rezonabil că grupul ar fi avut stabilitate şi durabilitate. Nu se poate reține existența unui grup infracțional organizat preconstituit pe realizarea de către FRF a investiţiei la bazele sportive (Buftea I – n.r.) şi (Buftea II – n.r.).
• Chiar dacă ar fi admisă ca ipoteză de lucru susținerea acuzării, nu se va putea reține existența unui grup infracţional organizat, nefiind îndeplinită condiţia de stabilitate şi durabilitate.
• Chiar admiţând ca ipoteză de lucru aspectele relative la semnarea contractelor şi la aprobarea plăţilor, pretinsul grup s-ar fi format exclusiv în legătură cu o singură investiţie concretă şi delimitată în timp, fără nicio dovadă a unei intenţii de continuare a activităţii dincolo de aceasta.
• Or, grupul format ocazional pentru comiterea imediată a uneia sau mai multor infracţiuni concrete şi fără continuitate, nu poate constitui un grup infracţional organizat, putând fi reținută existența  unei pluralităţi ocazionale, iar nu a unui grup infracţional organizat în sensul art. 367 C. pen.
• Obiectivul grupului infracțional organizat, respectiv obţinerea de sume semnificative prin însuşirea acestora din patrimoniul FRF, nu a fost demonstrat dincolo de orice dubiu rezonabil.
• Actele imputate inculpatului (Sandu Mircea – n.r.), aprobarea plăţilor şi semnarea contractelor, sunt acte juridice ale FRF, îndeplinite în exercitarea atribuţiilor instituţionale ale preşedintelui.
• Transformarea unor acte instituţionale în acte de participare la un grup infracţional organizat ar fi impus dovada unei înţelegeri neechivoce de constituire a grupului şi identificarea unui rol determinat în cadrul acestuia.
• Or, contrar celor susținute în rechizitoriu, materialul probator administrat în cauză nu a demonstrat un asemenea aspect, neexistând nicio probă că inculpatul (Sandu Mircea – n.r.) ar fi participat la constituirea vreunui grup infracţional, la vreo întâlnire de organizare sau la vreo înţelegere prealabilă cu caracter infracţional. Existența unor relații anterioare de familie sau de afinitate nu poate prezuma o asemenea situației de fapt.
• În cauză, contrar susținerilor acuzării, materialul probator nu a demonstrat niciun act material în sensul cerut de lege.
• Deși acuzarea presupune că inculpații ar fi anticipat încă din 2009, posibilitatea comiterii unor infracțiuni de delapidare și spălare a banilor, întemeiată pe o comparație ulterioară între valoarea investițiilor și valoarea lucrărilor executate din fondurile puse la dispoziție de FIFA, simpla expunere a unor fapte şi concluzionarea că cei trei ar fi constituit un grup infracţional organizat, nu este suficientă pentru a se reţine existenţa faptei de constituire a unui grup infracţional organizat şi, implicit, întrunirea condiţiilor de tipicitate, obiectivă şi subiectivă, cerute de lege pentru reţinerea acestei infracţiuni.
• O eventuală asociere intervenită în cursul anului 2009 pentru comiterea ulterioară a unei infracțiuni de delapidare în modalitatea prezentată în rechizitoriu nu poate fi susținută în realitatea obiectivă”, reține magistratul în hotărârea de achitare.

De unde spune judecătorul că provine diferența de 2,3 milioane de lei

Inițial, la trimiterea în judecată, DIICOT a comunicat că prejudiciul pentru FRF ar fi, în cauză, de 3.895.590,34 lei, pentru ca pe parcursul procedurilor judiciare acesta să scadă la 2.324.377,76 lei.

Judecătorul a observat însă că suma reținută cu titlul de prejudiciu este rezultatul dintre valoarea contabilă a lucrărilor de construcție și valoarea totală a investiției.  

Această diferență, spune magistratul, ar proveni din „cheltuielile suport” pentru operaționalizarea Centrului de fotbal Buftea, nicidecum din delapidare.

În plus, procurorii DIICOT n-ar fi dovedit că această diferență ar fi ajuns în conturile lui Mircea Sandu sau în cele ale ginerelui acestuia:

• „Potrivit legii penale în vigoare (art. 295 din Codul penal), infracţiunea de delapidare constă în «însuşirea, folosirea sau traficarea, de către un funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează».
• Însuşirea bunurilor aflate în gestiune în baza atribuţiilor de serviciu constituie una din modalităţile descrise în lege, parte componentă a elementului material al infracţiunii de delapidare. Făptuitorul se comportă ca un bun proprietar în raport de aceste bunuri, trecute cu titlu definitiv în stăpânirea sa.
• Conform rechizitoriului emis în cauză, pentru clarificarea aspectelor cauzei, în cursul urmăririi penale a fost dispusă o expertiza tehnică în construcţii care a concluzionat că în cazul obiectivului (Buftea I –  n.r.), valoarea acestuia este de 13.144.340 lei rezultând o diferenţă de 2.056.877,48 lei, iar în cazul investiţiei Buftea II, valoarea este de 2.848.886, rezultând astfel o diferenţă de 267.500,28 lei, valoarea totală a lucrărilor supraevaluate fiind în sumă de 2.324.377,76 lei (…), sumă care a fost reţinută ca fiind prejudiciul cauzat Federaţiei Române de Fotbal.
• Deși în acuzare se reține că prejudiciul ar consta în lucrări supraevaluate, că acestea ar fi în valoare de 2.324.377,76 lei şi că această sumă ar reprezenta prejudiciul cauzat FRF, aspectele reţinute cu privire la prejudiciu sunt infirmate de probele administrate în cauză, extrem de relevante fiind expertizele efectuate încă din faza de urmărire penală (…).
• Contrar susținerilor din rechizitoriu, prejudiciul reţinut nu reprezintă valoarea unor lucrări supraevaluate.
• Suma reţinută cu titlu de prejudiciu, respectiv 2.324.377,76 lei, reprezintă rezultatul adiţionării de către d-na expert (…), a două sume: suma de 2.056.877,48 lei (în legătură cu Buftea I) şi suma de 267.500,28 lei (în legătură cu Buftea II).
• Or, dincolo de susținerea acuzării, d-na expert a calculat cele două sume ca reprezentând diferența între valoarea de inventar a investiției declarată de FRF la finalizarea investiției și suma reprezentând exclusiv valoarea lucrărilor de construire executate de SC (…) SRL. (…)
• Modul de stabilire al prejudiciului în rechizitoriu presupune un calcul al valorii întregii investiţii doar prin raportare la valoarea construcției, nefiind avute în vedere toate sumele plătite pentru finalizarea integrală a investiției. (…)
• În ceea ce priveşte investiția (Buftea II – n.r.), a fost avut în vedere acelaşi mod de calcul al prejudiciului, respectiv s-a reţinut ca pretins prejudiciu diferenţa dintre valoarea totală a investiţiei şi valoarea lucrărilor executate de SC (…) SRL.
• Prin urmare, contrar susținerilor acuzării, în cauză nu se poate reţine cu titlu de prejudiciu o pretinsă supraevaluare a unor lucrări, ca rezultat între diferenţa dintre valoarea de inventar trecută în evidenţele contabile (care cuprinde toate cheltuielile cu investiţia Buftea I şi Buftea II) şi suma plătită exclusiv pentru lucrările de construire.
• Nicio probă administrată în cauză nu a stabilit că lucrările efectuate de SC (…) SRL ar fi fost supraevaluate, astfel încât în cauză nu se poate reține dincolo de orice dubiu rezonabil existența unui prejudiciu. Mecanismul prin care a fost stabilit prejudiciul în cursul etapei investigative nu ține seama de modul de stabilire a valorii investiţiei totale, fiind avute în vedere doar cheltuielile făcute cu SC (…) SRL, care au privit doar lucrările de construcţie, fără a avea în vedere cheltuielile suport care au permis realizarea investiţiei în totalitate.
• Cu privire la acțiunea imputată de însușire a acestei sume (condiție de tipicitate obiectivă impusă de lege pentru reținerea infracțiunii de delapidare), din probe rezultă că suma nu a fost achitată către SC (…) SRL sau către (Tetelman Ziv Asher – n.r.) sau către (Tetelman Raluca, fostă Sandu – n.r), suma a fost evidenţiată în contabilitatea FRF şi reprezintă plăţi pentru lucrări şi servicii prestate de alte entităţi.
• În aceste condiţii, este evident că acuzaţia constând în însuşirea acestei sume din patrimoniul FRF în interesul lui (Tetelman Ziv Asher – n.r.) nu poate fi dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil.
• Această sumă se pare că a fost plătită pentru lucrări executate de alte entităţi pentru realizarea întregii investiţii.
• Prin acţiunea «însuşire» în sensul reglementat de art. 295 Cod penal se înţelege mai întâi un act de scoatere a unui bun din posesia sau detenţia unei persoane şi ulterior, subsecvent, trecerea lui în stăpânirea altei persoane.
• Or, probatoriul administrat în cauză nu a demonstrat dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul (Sandu Mircea – n.r.) și-a însuşit suma de bani imputată de acuzare”, notează judecătorul.

Spălarea de bani nu poate exista fără alte fapte anterioare

Magistratul fondului reține, în continuare, că infracţiunea de spălare de bani presupune obligatoriu existenţa unei infracţiuni anterioare din care provin bunurile, adică, în speță, pretinsa infracţiune de delapidare.

• „Aşadar, neexistând infracţiunea predicat nu se poate reţine nici infracţiunea de spălare de bani şi implicit nici cea de complicitate la spălare de bani.
• După cum s-a menționat anterior, în cauză nu există probe care să demonstreze că suma reţinută cu titlu de prejudiciu ar fi ajuns în posesia lui Tetelman Ziv Asher. Neajungând în posesia sa, inculpatul nu putea dispune de ea prin vreunul din mecanismele prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019.
• (…) Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reținut că infracţiunea de spălare de bani nu trebuie reţinută automat în sarcina autorului infracţiunii din care provin bunurile, pentru simplul fapt că în activitatea sa infracţională s-a realizat şi una dintre acţiunile proprii elementului material al infracţiunii de spălare de bani, pentru că aceasta ar lipsi infracţiunea de spălare de bani de individualitate.
• Revine organelor judiciare sarcina de a decide în situaţii concrete dacă infracţiunea de spălare de bani este suficient de bine individualizată în raport cu infracţiunea din care provin bunurile şi dacă este cazul să se reţină un concurs de infracţiuni sau o unică infracţiune.
• Prin aceeași decizie s-a reținut că infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, nefiind condiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile.
• În egală măsură, caracterul subsecvent al infracţiunii de spălare a banilor a fost subliniat în jurisprudenţa sa de instanţa supremă, care a reţinut că pentru a se dispune condamnarea cu privire la infracţiunea de spălare de bani, trebuie să existe un act subsecvent, executat după consumarea infracţiunii predicat, care să permită dobândirea bunului sau disimularea provenienţei acestuia.
• De asemenea, pentru a se putea reţine săvârşirea infracţiunii de spălare de bani este necesar şi, totodată, suficient să se constate de către organele judiciare că elementele constitutive ale infracţiunii predicat sunt întrunite în totalitate.
• Astfel, concluzia ce se desprinde este că infracţiunea de spălare de bani poate să existe doar după ce infracţiunea predicat s-a consumat, neputând ca aceste două infracţiuni să fie concomitente.
• Cum în cauză nu există mijloace de probă care să demonstreze existența infracțiunii predicat, nu poate fi reținută nici infracțiunea de spălare a banilor”, se mai arată în Hotărârea nr. 1125/2026.

Acuzațiile DIICOT pentru Mircea Sandu

Mircea Sandu și ginerele său, Ziv-Asher Tetelman, au fost trimiși în judecată de procurorii DIICOT pe data de 5 octombrie 2020, pentru constituire a unui grup infracțional organizat, delapidare și spălare de bani.

• „În cauză s-a reținut faptul că în perioada 2009-2010, cei trei inculpați au constituit un grup infracţional organizat care a avut ca scop însuşirea din patrimoniul unei instituții cu profil sportiv a sumei de 3.895.590,34 lei, provenită din încheierea unui contract de execuţie lucrări având ca obiect construcţia unui centru de fotbal pe raza localităţii Buftea, judeţul Ilfov.
• În vederea atingerii scopului infracţional, a fost creat un circuit fictiv prin intermediul căruia au fost încheiate succesiv contracte de antrepriză şi subantrepriză între mai multe societăţi comerciale controlate de către membrii grupului infracţional, prin intermediul cărora au fost transferate sumele de bani provenite din contractele încheiate cu instituția cu profil sportiv.
• O parte din aceste sume au revenit ulterior membrilor grupării infracţionale disimulate sub forma «restituire împrumut asociat», «dividende» etc.”, se arată în comunicatul DIICOT.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro