Cum este structurată apărarea aeriană a NATO în Europa și cât de capabilă este să respingă atacurile dronelor rusești
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
NATO a suferit cea mai gravă încălcare a spațiului său aerian de la înființare, pe 10 septembrie, când 19 drone rusești au pătruns în spațiul aerian al Poloniei. Potrivit Economist, Mark Rutte, secretarul general al alianței, a salutat răspunsul ca fiind „o reacție foarte reușită”.
Cuprins:
Scutul aerian al NATO
Încălcarea spațiului aerian NATO reprezintă o provocare semnificativă pentru alianță. Pe 13 septembrie, România a raportat că o dronă rusă a intrat în spațiul său aerian. În aceeași zi, președintele Donald Trump s-a arătat indiferent față de acest test al credibilității NATO.
NATO dispune de un sistem complex de apărare aeriană. Acesta include aeronave de avertizare și control aerian (AEWC) și drone RQ-4D Phoenix pentru supraveghere. Unele țări, precum Polonia, folosesc metode neconvenționale, cum ar fi aerostatele echipate cu radare.
Avioanele de vânătoare reprezintă a doua componentă a scutului. Aliații rotesc aceste avioane în Europa de Est pentru a patrula spațiul aerian. Italia, Spania și Ungaria păzesc spațiul aerian baltic, în timp ce Olanda și Norvegia supraveghează Polonia.
Sistemele de apărare aeriană terestre formează a treia parte a scutului. Acestea includ radare și sisteme de apărare proprii ale statelor est-europene, completate cu sisteme Patriot mai avansate.
Integrarea sistemelor de apărare
Majoritatea acestor sisteme sunt conectate într-o rețea numită apărare aeriană și antirachetă integrată (IAMD). Aceasta este coordonată de Comandamentul Aerian Aliat al NATO, cu sediul în Germania.
Doi centri de operațiuni aeriene supraveghează spațiul aerian NATO: unul în Germania pentru nordul Alpilor și altul în Spania pentru sud.
Provocări și limitări
Deși teoretic impresionant, scutul aerian NATO prezintă imperfecțiuni. O problemă majoră este că multe sisteme de apărare aeriană au fost trimise în Ucraina, reducând stocurile din Europa.
Detectarea dronelor mici lansate de Rusia asupra Ucrainei este dificilă. Mai multe proiectile au pătruns anterior în spațiul aerian NATO, inclusiv resturi în România și rachete traversând Polonia.
Interceptarea dronelor ieftine cu sisteme de apărare aeriană avansate nu este întotdeauna eficientă din punct de vedere al costurilor. Multe țări NATO dezvoltă sisteme de apărare antidrone cu rază scurtă, dar progresul este lent.
Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS) notează: „Există lacune în aproape toate inventarele europene la nivel de rază scurtă și foarte scurtă”.
Implicații politice
Eficacitatea scutului depinde în mare măsură de SUA. Sub conducerea lui Trump, America își mută atenția de la Europa, putând fi mai puțin dispusă să-și desfășoare sistemele de apărare aeriană pe continent.
Pe 11 septembrie, Trump a minimalizat incursiunile Rusiei, declarând: „Ar fi putut fi o greșeală.”
Reacția Europei
Ucraina s-a plâns că statele NATO au minimizat uneori incursiunile rusești, temându-se de o escaladare. Decizia Poloniei de a doborî ultima salvă de drone marchează o schimbare în abordare.
Statele europene sunt încă reticente în a adopta tactici mai agresive, precum cele ale Israelului. Conform regulilor actuale, NATO nu poate doborî proiectile deasupra Belarusului sau Ucrainei fără aprobarea unanimă a tuturor membrilor.
În cazul unui conflict major, aceste reguli s-ar putea schimba. Deocamdată, Europa rămâne în defensivă în fața provocărilor aeriene.
