„System Shock”, protocolul secret prin care aviația Israelului a spulberat apărarea aeriană a Iranului

Codurile secrete ale operațiunii

„Alpha… Alpha… Alpha”, a răsunat codul de atac în centrul de comandă subteran al Forțelor Aeriene în timpul Operațiunii Rising Lion. Pentru prima dată, avioanele israeliene au lovit ținte chiar în spațiul aerian iranian, nu de la sute de kilometri distanță.

Operațiunea, concepută de Amir Baram, actualul director general al Ministerului israelian al Apărării, a fost completată de alte acțiuni strategice, precum „Operațiunea Narnia” și „Nunta sângeroasă”, în care au fost eliminați oameni de știință iranieni din programul nuclear și înalți oficiali militari. Astfel, planul israelian a combinat loviturile aeriene, sabotajul și asasinatele țintite pentru a slăbi rezistența Iranului pe mai multe fronturi.

„Toată lumea din camerele de comandă și control transpira”, a declarat un ofițer superior al Forțelor Aeriene pentru Jerusalem Post. „Tensiunea era imensă din cauza temerilor legate de surprizele iraniene”. Ofițerul israelian face referire la puternicul sistem anti aerian al Iranului, cu multiple baterii cu rachete cu rază scurtă și medie de acțiune.

Componenta critică a operațiunii: Planul „Stand-in Tehran”

O parte esențială a Operațiunii Rising Lion a fost un plan ultrasecret numit „Stand-in Tehran” (SIT). Acesta implica piloți de vânătoare care foloseau arme avansate de la distanțe extrem de mici, luând prin surprindere rețeaua densă de apărare aeriană a Iranului.

Doctrina „System Shock” a lui Baram

Conceptul sistemic al IDF pentru operațiune a fost desenat ca un triunghi sprijinit pe trei piloni:

1. Apărarea aeriană contra rachtelor lansate de Iran și mobilizarea rezerviștilor
2. O lovitură strategică surpriză la o distanță de 2.000 km
3. Asasinarea unor oficiali iranieni de securitate de rang înalt.

Potrivit unor surse familiarizate cu planul, Baram și-a bazat planul pe doctrina militară „System Shock”. Această doctrină, dezvoltată în contextul războaielor mondiale din secolul al XX-lea, are ca scop provocarea colapsului psihologic și organizațional al inamicului prin aplicarea unei lovituri bruște și precise care să distrugă comanda, controlul, comunicațiile și moralul acestuia.

De la concept la plan operațional

Pe 15 septembrie 2024, Baram a convocat un atelier al Statului Major General cu reprezentanți din diverse direcții și agenții. El a insistat că, deși părea nerealist să lovească peste Teheran din cauza distanței și riscurilor, era esențial pentru a obține un rezultat istoric împotriva Iranului.

La această întâlnire, unii oficiali israelieni s-au arătat sceptici față de această idee, dar Baram a subliniat că planul era fezabil. Au fost prezentate planurile operaționale.

„Standing in Tehran” a devenit doctrina oficială a armatei israeliene în atacarea Iranului. Spre deosebire de planul de a lansa rachete de la o distanță de câteva sute de kilometri, „standing in Tehran” însemna intrarea luptătorilor pe teritoriul iranian. O astfel de acțiune ar fi crescut viteza și raza de distrugere a țintelor.

Un pilot al IDF a declarat: „Fiecare kilometru zburat din Israel a fost luat în calcul. La aceasta s-au adăugat incidente neașteptate și încărcarea armamentului, care au crescut costul acestei operațiuni. Cu toate acestea, aceste măsuri au fost introduse treptat, pe baza a zeci de ani de experiență și a calității ridicate a personalului aerian și terestru.”

Pregătiri intense și alocări bugetare

Pe 7 noiembrie 2024, SIT a devenit un program formal, iar Forțele Aeriene au început antrenamentele. Câteva zile mai târziu, ministrul apărării Israel Katz a declarat comandanților superiori: „Iranul este mai expus astăzi ca niciodată la lovituri asupra facilităților sale nucleare”.

Baram a alocat 2,6 miliarde de șekeli (peste 650 de milioane de euro) direct din bugetul IDF pentru accelerarea programului. „A fost o provocare uriașă pentru că a venit în detrimentul altor proiecte”, a declarat o sursă familiarizată cu procesul pentru Jerusalem Post.

Niciun avion pierdut

Evaluări săptămânale au asigurat progresul conform planului până când Forțele Aeriene au declarat că sunt gata pentru ordinele finale.

Un oficial superior al Forțelor Aeriene israeliene a descris atmosfera din centrul de comandă ca fiind una extrem de tensionată, pe fondul temerii unui atac-surpriză din partea Teheranului. Entuziasmul a fost maxim în momentul confirmării că munițiile au lovit ținte din inima capitalei iraniene, existând curiozitatea de a afla care dintre piloți a dus la bun sfârșit misiunea. Deși drone israeliene au fost doborâte de rachetele iraniene, oficialul a subliniat că niciun avion de luptă nu a fost pierdut.

Operațiunea a demonstrat capacitatea Israelului de a lovi precis și surprinzător în inima teritoriului inamic, marcând o nouă eră în capacitățile sale militare.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE