Ne place sa credem ca societatea romaneasca s-a asezat. Ne place sa credem ca nu mai sunt posibile rabufniri violente ale urii. Ne place sa credem ca in Romania nu mai sunt posibile mineriade. Sau evenimente precum cele de la Targu Mures, din martie 1990. Chiar asa sa fie oare?
Cererile de retrocedari facute de Regele Mihai – indreptatite sau nu – au deschis, in ultimele zile, o cutie a Pandorei. Ajunge sa rasfoiesti ziarele sau sa vizionezi emisiunile in care jurnalistii au cerut pare-rea a ceea ce numim generic „omul de pe strada” si te vei speria de cata ura zace acumulata sub crusta superficiala a normalitatii. Oameni pana mai ieri cumsecade se dedau acum la violente verbale cu trimitere chiar la violente fizice la adresa Regelui, a bogatasilor etc. „Sa-l cloneze pe Tepes, sa-i traga in teapa pa astia cu vile!”, graia, ieri, intr-un cotidian, o pensionara „de treaba”. Si nu-i de mirare atat timp cat instigarile vin si prin presa, emanate de al doilea partid al tarii. De exemplu, in ultimul exemplar al revistei „Romania Mare”, apartinatoare de seful PRM, Vadim Tudor, celebrul autor „anonim” Alcibiade crede ca „nu poate fi potolita ura navalnica a milioanelor de romani, care, daca ar putea, i-ar sfasia de vii pe Mihai de Hohenzollern si Ion Iliescu” si ca „istoricii care pretind altceva (care sunt pro-retrocedare – n.n.) sunt niste imbecili, care ar trebui expulzati din Romania”! Nici mai mult, nici mai putin!
Mai sunt, deci, posibile violente sociale in Romania? Si in 1999 credeam ca nu, dar ultima Mineriada condusa de Cozma si solidarizarea unei bune parti a populatiei ne-au demonstrat contrariul. Mizeria si slaba pregatire constituie un teren fertil pentru ura si violenta. Acum, ele mocnesc. Probabil ca nu-i nevoie decat de o scanteie…