Taina spovedaniei informative

Destul de repede pare sa se fi stins micul incendiu declansat de ideea deconspirarii fetelor bisericesti care ar fi colaborat cu Securitatea. A fost suficient ca insuportabil-de-fericitul Teoctist sa puna anatema asupra acestei probleme pentru ca toti apostolii devoalarii sutanelor cu epoleti sa faca pasul inapoi. Totusi, aceasta problema nu trebuie ingropata sub praful dosarelor istoriei.

Biserica are un rol major in societatea romaneasca si o influenta de necontestat asupra credinciosilor practicanti, indiferent de religie. De aceea deconspirarea prelatilor informatori reprezinta un gest firesc de curatire morala si nu trebuie interpretat ca un atac la adresa acestei institutii. Nu cred ca exista vreun roman care sa nu-si mai faca cruce sau care sa-si boteze copilul fara preot daca afla ca unul sau altul dintre slujbasii Domnului practica taina spovedaniei cu patrafirul pe capul pacatosului si cu pixul mascat sub semnul inchinaciunii. Preotii informatori, cati or fi fost, au incalcat toate dogmele religioase si s-au descalificat moral si profesional pentru a mai propovadui sfintele invataturi. De aceea indarjirea unora de mentinere a conspirativitatii turnatorilor din altar este inexplicabila.

O explicatie ar putea totusi sa existe. Probabil ca spovedaniile generatoare de note informative nu s-au oprit dupa 1989. Iar actualele servicii secrete nu doresc sa piarda o sursa nesecata de material de lucru, numai bun de folosit cand “interesele tarii” o cer. Pentru ca, secretele ce nu se pot smulge de la un “pacatos” nici macar cu socuri electrice pot fi obtinute usor cu blajinele cuvinte “spune taica, spune”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE