Tanar schingiuit la manastire

Ajuns ca frate la Manastirea Rasca-Falticeni, un tanar bucurestean a trait un indelungat cosmar, fiind la un pas de moarte ca urmare a cruntelor batai primite din partea altor doi frati intru credinta, cu stiinta staretului. Inalti ierarhi au bagatelizat cazul, iar autoritatile laice, inclusiv cele judecatoresti, il trateaza cu indiferenta. Victima e inca in spital.Dumitru Viorel Mihale a absolvit liceul in 1987. S-a angajat la INCREST, dorind sa-si castige traiul. Totodata, invata noptile, spre a se pregati pentru admiterea la facultate. Eforturile i-au afectat sanatatea, si asa subreda, iar nereusita la examen i-a provocat un soc psihic. A intrat intr-o lume care se derula incet, foarte incet. Manca si muncea incet, vorbea putin si rar, nu mai avea notiunea timpului. A fost pensionat medical. Mergea des la biserica, iar in repetate randuri fugit de acasa, familia l-a gasit refugiat la Manastirea Cernica, la parintele Argatu. In cele din urma, in 1996, venerabilul duhovnic l-a sfatuit „sa mearga sa faca ascultare si sa-i gaseasca linistea la o manastire de munte, la Rasca-Falticeni, unde poate merge cu vitele la pascut si poate ajuta la muncile gospodaresti”. Asa s-a intamplat, staretul Mihail primindu-l in manastire, ca frate si trimitandu-l cu vitele la pasune. Un an, ceilalti frati l-au inteles ca merge incet, ca oboseste repede, ca e un nefericit. Pana in 1997, cand in manastire au intrat Florin Gaman si, apoi, varul lui, Constantin Ciorovic. „Amandoi – povesteste cu amaraciune tatal lui Dumitru, Florea Mihalache Mihale – si-au facut obicei din a-l batjocori si a-l chinui. Il trageau de barba, ii dadeau cu lingura in cap. Au trecut la violente grave. In ‘98, cand dupa o zi de foame a venit la masa, cei doi l-au batut crunt cu un vatrai, umpland zidurile de sange. Bataile, loviturile dure in cap au continuat. Parintele Staret Mihail stia, dar n-a oprit barbaria. Totul a culminat la 11 octombrie 2000, cand Dumitru cara lemne la bucatarie. Tinut de un al treilea, Vichente, cei doi l-au lovit din nou, iar cand a incercat sa se apere au luat o ranga din fier si practic l-au zdrobit din cap pana in picioare. A fost apoi aruncat in chilie, unde a umplut patul de sange. Abia dupa 14 ore, hemoragia continuand, a fost dus la dispensarul din sat, unde medicul i-a cusut ranile si a cerut sa fie dus de urgenta la spital. De frica sa nu se afle, nu l-au dus, l-au lasat sa zaca in chilie, unde l-am gasit eu, aproape mort, dupa doua zile”.
De aproape doi ani, tatal lui Dumitru ii cauta dreptatea. A batut degeaba drumurile la Arhiepiscopia Sucevei, unde „IPS Pimen nici nu s-a uitat pe memoriu sau la fotografiile fiului meu, o masa de carne zdrobita, si nici nu a venit la manastire sa cerceteze, cum a promis”. A trimis memorii la Patriarhie si a vrut sa intre in audienta, „dar Inalt Prea Fericitul Parinte Teoctist, caruia i-am atinut calea, mi-a spus ca e obosit si n-o sa ma primeasca niciodata”. Dupa nesfarsite demersuri, inclusiv memorii la Parchetul General, dosarul a ajuns la Judecatoria Falticeni, unde „bat degeaba drumurile, termen dupa termen: ba nu vin inculpatii, ba, ultima oara, la 24 iunie a.c., judecatoarea a amanat dosarul pentru septembrie, intrucat, trenul intarziind, n-am ajuns la ora 9, ci abia la 9,30”. Mihalache Florea Mihale incepe sa nu mai creada nici in justitia bisericeasca, nici in cea laica. E tot mai convins de spusele staretului Mihail: „M-a avertizat ca are relatii peste tot. Daca ma gandesc ca si alte asemenea fapte au fost musamalizate la Rasca, poate ca asa e. Dar de ce fiul meu sa zaca si acum in salonul 17, Sectia 9 a Spitalului de Neuropsihiatrie, avand mereu cosmaruri de pe urma cruzimilor indurate?”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE