Rezultatele definitive, prefigurate, de altfel, de sondaje, vor arăta însă dacă suntem în continuare Republică semiprezidenţială, în care structura Parlamentului ar trebui să determine din start şi culoarea Guvernului. Sau dacă desemnarea Premierului – chiar cu riscul unui Cabinet minoritar – nu depinde de voinţa politică a partidelor, ci de persuasiunea şi decizia exclusive ale Preşedintelui. Oficializându-se astfel o putere prezidenţială cvasiabsolută.
Dilema se va afla în sala de plen a Parlamentului, care ar putea respinge, de două ori, opţiunea Preşedintelui. Ceea ce ar însemna dizolvarea lui şi alegeri anticipate. Îşi imaginează cineva că, după ce unii au cheltuit în campanie sute de mii de euro, noii parlamentari vor pleca voioşi acasă?
Nu, şi pe asta s-a bizuit Traian Băsescu, când a zis încă înainte de alegeri că facerea Guvernului este apanajul său. Dar şi o grea răspundere.
Deci: 1) PSD + PC + PNL + UDMR? Puţin probabil. 2) PD-L + PNL + UDMR? Plauzibil. 3) PD-L + UDMR, guvern minoritar? Nu-i exclus, dar cu riscul unui continuu scandal în Parlament, în plină criză economică. 4) Guvern de uniune naţională sau de tehnocraţi? Excluse de Preşedinte.
Dintre ofertele electorale – gogoriţe, lipsite de pragmatism – ţara mai curând a cules, decât a ales. Dar, în fine, buni sau răi, dedicaţi mai mult sau mai puţin binelui public, noii parlamentari sunt cunoscuţi. Vor avea capacitatea ca, sub spectrul recesiunii econo-mice mondiale, să înceteze gâlceava şi instabilitatea politică?
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro