Ticuri la romani: Nu poate intra in casa daca nu chiuie pe casa scarilor

Mii de romani sunt atinsi de boala ticurilor, sustine un cunoscut psihiatru bucurestean, iar majoritatea acestora sunt copii. In cele mai usoare cazuri, acestia clipesc necontrolat sau isi balanseaza mainile, fara sa deranjeze pe nimeni. Insa aproape la fel de numeroase sunt cazurile in care oameni aparent seriosi urla necontrolat, insereaza injuraturi in mijlocul unor fraze sau imita animale, bagand spaima in cei din jur. Aceste ticuri sunt considerate ca fiind o boala si se trateaza ca atare, la Psihiatrie.
Batutul cu unghiile in masa, frecatul degetelor sau plimbatul prin statie in asteptarea autobuzului sunt primele semne prevestitoare ale unor nevroze, sustin psihiatrii. De la rontaitul unghiilor pana la ticuri necontrolabile – dat din umeri, ridicatul sprancenelor sau vreun joc de picioare – nu mai este decat un pas. Iar in acest caz, daca avem noroc, doar psihoterapia ne mai scapa.
Unul din cele mai grave cazuri din cate au intalnit medicii psihiatri este al unui copil in varsta de sapte ani, frumusel si iute la minte. I.I. avea un tic nervos extrem de vizibil si urat. Micutul isi pocea fata, strambandu-se asemenea unui iepure. Prof. dr. Stefan Milea, medic psihiatru in cadrul Spitalului „Dr. Gheorghe Marinescu” Bucuresti, ne-a declarat ca micutul a indragit atat de mult un pui de iepure intalnit la bunici, incat a incercat sa-i imite comportamentul intru totul. A luat o oglinda si a repetat ore in sir modul in care patrupedul isi misca buzele si nasul. Odata „instalate” aceste deprinderi, baietelul se oprea doar in somn. Ca sa-l convinga sa renunte la obiceiuri, familia l-a pedepsit in mod repetat, iar prietenii au inceput sa faca glume pe seama lui. In scurt timp, pe fondul presiunii psihologice, joaca s-a transformat intr-o tulburare grava.
Dr. Milea spune ca acest caz nu e singular si ca aproape zece la suta dintre copii au ticuri nervoase. „Numarul acestora este mult mai mare, dar pentru ca multe ticuri au un caracter temporar, parintii nu apeleaza la noi. La adulti, desi sunt mai rar intalnite, ele sunt mult mai grave. Un pacient care sufera de maladia ticurilor, numita boala Gilles de la Tourette – o combinatie intre miscari necontrolate ale corpului si ticuri verbale – n-a reusit sa se vindece in totalitate, desi il tin sub observatie medicala inca de mic. Barbatul, inainte sa intre in apartament, chiuie de stie tot blocul ca a venit acasa, indiferent de ora. Nu poate intra in apartament daca nu urla. Un altul scoate limba ori de cate ori clipeste, iar un caz la care am avut mult de furca e un domn care pe vremea lui Ceausescu spunea, fara sa se poata stapani, „Jos Ceausescu!”. Pentru ca era un tic foarte periculos pentru conjunctura respectiva, a ajuns, fara sa vrea, aici”, ne-a povestit dr. Milea.
Culmea este ca ticurile sunt mai des intalnite la cei mai destepti, dublu comparativ cu prostii. „Ticurile sunt declansate de o anumita vulnerabilitate emotionala sau din cauza unor mutatii genetice spontane. Cei orgoliosi, perfectionisti, care vor sa faca totul ca la carte, se consuma excesiv pentru lucruri fara importanta si ajung nu de putine ori la clinica, pentru ca ii lasa nervii. In cazul copiilor, cei mai multi vin toamna, cand incepe scoala, ce-i streseaza suplimentar.
Se intampla des ca elevi buni sa le faca cu ochiul profesoarelor sau isi misca buzele ca si cum le-ar trimite pupicuri. Profesorii, in loc sa realizeze ca se intampla ceva cu acesti copii si sa-i trimita la noi, ii pedepsesc. Elevii incep sa isi constientizeze problema si se consuma nervos, pentru ca le este frica sa nu se repete scena si sa se faca de ras. Insa cu cat incearca mai mult sa se controleze, cu atat situatia lor se agraveaza si repeta acele expresii sau grimase”, ne-a mai spus psihiatrul.
Cel mai raspandit tic este cel al clipitului excesiv si apare de obicei dupa o conjunctivita avuta candva. Un alt tic frecvent este ridicatul din umeri, ca si cum omul ar avea un ac in guler. Ticurile se pot instala si dupa imitarea excesiva a unor gesturi sau miscari, sunt urmari ale unor traume psihice sau ale unor sperieturi. In timp, aceste adevarate manierisme se transforma in nevroze, de care nu se scapa usor.
„Daca stam intr-o statie de autobuz, vom vedea cel putin o persoana care se plimba de colo-colo, alta care isi roade pielitele de la unghii sau isi freaca mainile agitate. Aceste gesturi sunt mecanisme de descarcare a tensiunii nervoase si sunt anticamera ticului ca tulburare psihica. Pentru a scapa de ticuri fara a ajunge la psihiatru, cei afectati trebuie sa-si ignore problema, iar cei din jur sa nu-i dea atentie. „In aceste cazuri le recomand sa-si gaseasca o ocupatie care sa le ia gandul de la problema lor, cum ar fi sportul, unde se consuma. Problema ticului va trece in acest fel pe locul doi si are mari sanse sa dispara”, ne-a mai declarat dr. Stefan Milea.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE