Tradiția românească ajunge de Paște la export. „În fiecare an, un neamț din Dresda îmi cere să-i trimit 100-150 de ouă încondeiate”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pe malul râului Suceava, aproape de granița cu Ucraina, comuna Brodina arată ca un loc binecuvântat de Dumnezeu. Păduri de jur împrejur, văi parcă pictate de o mână înzestrată cu har divin, poieni mirifice, culmi peste care razele soarelui colorează tablouri superbe, rupte din lumina fascinantă a pânzelor lui Monet.
Cuprins:
Sunt Obcinele Bucovinei și inima Țării Huțulilor, oameni ai muntelui, pentru care tradițiile, meșteșugurile și portul popular sunt lucruri sfinte. Tot aici, obiceiul ouălor încondeiate sau închistrite, după limbajul regional, e a doua natură a localnicilor.
„Pe vremuri, la fiecare trei case găseai o femeie care stăpânea această îndeletnicire. Numărul s-a mai rărit însă, dar tot am rămas 70-80 de suflete în localitate dedicate acestei preocupări moștenite din străbuni”, spune Elena Torac. E una dintre artistele cele mai cunoscute din Brodina, ale cărei lucrări pe ouă de rândunică, rață, găină, gâscă sau struț au depășit de mult granițele țării.
Un neamț din Dresda a fost așa impresionat la un târg de povestea și mesajul acestor ouă încondeiate, încât, de 16 ani, îmi cere să-i trimit la fiecare început de an câte 100-150 de exemplare ca să le pregătească pentru a le împărți de Paște la rude și prieteni.Elena Torac:
„Inspirație și viziune de moment”
Vechea tradiție creștină a colorării ouălor de Paște, care precede sărbătoarea Învierii, e pusă în legătură cu Sfânta Maria Magdalena. Una dintre legende spune că, după Răstignire, aceasta și Fecioara Maria au așezat la baza Crucii un coș cu ouă, care s-au înroșit de la sângele curs din rănile lui Iisus Hristos. Le-a dus astfel în fața împăratului Tiberiu Cezar spre a-i vesti evenimentul Învierii Domnului.
„E un simbol al renașterii, prin care ne primenim trupul și sufletul. Când începea să vopsească ouăle, bunica urma un adevărat ritual și se îmbrăca numai în straie de sărbătoare”, își amintește Elena Torac. Ea a preluat din familie și a dezvoltat tehnicile și modelele clasice, dar arată că ”inventivitatea și talentul sunt extrem de importante. De multe ori, după ce mă apuc de o lucrare, nu știu exact cum va arăta la final pentru că ține de multe ori de inspirație, de o viziune de moment”.
O întrebam pe bunica de ce trasează întâi linia verticală sau orizontală. Și mi-a explicat că verticala înseamnă viața, orizontala semnifică moartea. Linia ondulată e apa, puritatea, iar spirala simbolizează timpul și legătura pământului cu cerul
Elena Torac:
Meșterul popular povestește că există două tehnici de vopsire a oului. „Prima e metoda băilor succesive de culoare. Cu un instrument numit chișiță se trasează pe rând, cu ceară de albine, liniile și modelele dorite pe alb, galben, roșu și negru. La final, oul se încălzește și se îndepărtează ceara, rămânând desenul în toată splendoarea lui, cu motivele clasice sau imaginate de autor. Este lăcuit pentru a rezista. A doua variantă, apărută și perfecționată în ultimii 30-40 de ani, este încondeierea în relief, cu ceară care se păstrează permanent pe ou”, dezvăluie Elena Torac mici secrete ale meșteșugului.
Ea explică și ce este chișița, obiectul folosit la decorare, ușor de confecționat: „E un tub de alamă cu un mic orificiu, prin care se scurge ceara, trasând linii mai subțiri sau mai groase. Tubul se leagă perpendicular pe un băț de lemn”.
Ouăle se golesc de conținut înainte de lucrare. Printr-o mică gaură făcută în vârf se introduce aer cu o seringă sau o pompiță, iar zeama din interior se scurge printr-un orificiu ceva mai mare produs în partea opusă.Elena Torac:
„Cel mai scump ou vândut a costat 300 euro”
Artista din Brodina relatează și un episod emoționant trăit în Canada, la Toronto, unde a participat la un festival al talentelor de pe întreg globul. „Ieșisem pe stradă la o cafea și eram îmbrăcată în costumul popular. M-a oprit un domn care mi-a spus: «După port, sunteți din România». Iar după ce i-am povestit și motivul prezenței mele acolo, legat de ouăle încondeiate, mi-a zis: «Atunci trebuie să fiți din Bucovina!». Mi-a explicat că citise multe lucruri despre țările din estul Europei și din lecturile respective reținuse aceste detalii. Prin urmare, costumul și ouăle au fost cartea mea de identitate”, a punctat Elena Torac.
Ea a mărturisit că decorarea unui ou poate dura între 2-3 ore și 6-7 zile, în funcție de dimensiunea acestuia, dar recordul personal îl deține un ou de struț, la care a muncit trei săptămâni. „Când vine însă vorba despre prețuri, deși în spate e o muncă deosebită, migăloasă, obiectele hand-made sunt subapreciate, din păcate, cu excepția marilor colecționari sau a rarilor cunoscători. Cel mai scump ou pe care l-am vândut a costat 300 de euro”, spune bucovineanca în vârstă de 50 de ani.
Mi-am pus problema modului de a prezenta ouăle, astfel încât ambalajul să nu atragă atenția mai mult decât produsul. Așa mi-a venit ideea de a crea tot din coajă de ou niște coșulețe speciale, pe care le decupez cu un aparat pentru sculptură în lemn și os și cu o freză foarte fină.Elena Torac:
„Un balsam pentru suflet”
Elena Torac a renunțat în 2012 la slujba de la Primăria din Brodina pentru a se ocupa exclusiv cu meșteșugul ouălor încondeiate și cu predarea acestei arte în ateliere dedicate celor pasionați sau dornici să afle secretele din vârful chișiței. „În proiectul «Școala Altfel», îi inițiez pe copii în domeniu și sunt mulți care deja mă întrec. E o mare bucurie pentru mine să transmit mai departe această tradiție, așa cum și eu, la rândul meu, am preluat-o de la cei bătrâni”, punctează artista.
Pentru ea, „a încondeia ouă înseamnă un balsam pentru suflet, o stare de bucurie pe care mi-e greu s-o redau în cuvinte, mai ales dacă e un produs cu modele improvizate”.
Bunica mi-a spus așa: „Fato, dacă nu vine orașul la sat, se duce satul la oraș. Mergi cu traista la spinare și arată-le oamenilor ce facem noi în Bucovina!”.Elena Torac:
Mai multe îmagini, în galeria de mai jos:
