Trei tineri care-au fost aproape de moarte: „Înainte, ne credem niște mici Dumnezei. Apoi îți dai seama cât de mic ești, dar e fain”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Peste un milion de oameni au murit de la începutul acestui an, conform worldometers. O evidență care se schimbă înfiorător de repede, la fiecare secundă. Trei supraviețuitori povestesc despre cum au învățat să trăiască, după un eveniment sau o boală care i-a pus față-n față cu moartea.
Cuprins:
- Acum doi ani, pe 9 ianuarie, am conștientizat că moartea nu-i doar un cuvânt în dicționar. Nu-i un eveniment exterior mie, ci un pas care stă mereu în fața mea. Am avut un accident de mașină grav.
- De atunci, îmi doresc o zi întreagă în care să fie ușor. Pentru că e o dată pe care n-o pot uita, am ales să o celebrez prin scris.
- După ce dai mâna cu moartea, cum spune bunica mea trecută de 90 de ani, nimic nu mai e sigur.
Actrița Mela Mihai, 39 de ani, a fost diagnosticată în 2016 cu limfom non-Hodgkin, o formă de cancer al sângelui. A făcut un transplant de celule stem și acum spune că trăiește cu două zile de naștere, cea în care s-a născut și cea în care a supraviețuit.
„SUPRAVIEȚUI, supraviețuiesc, vb. IV. Intranz. A rămâne în viață după moartea cuiva sau după o catastrofă, un cataclism etc.; p. ext. a continua să existe, a dăinui. – Supra 1 - + viețui (după fr. survivre). <br>
Mă întreb de multe ori ce înseamnă exact verbul ăsta. Uneori am tendința să-i adaug ca sinonim a fi fericit, a supratrăi - chiar, de ce a supraviețui?”, povestește Mela Mihai la început de 2021.
Mela ia verbele la rând și le întoarce pe toate părțile. Face asta ca răspuns la întrebări, dar și ca un joc al ei, actriță și regizoare a celei mai importante piese, însăși viața ei.
<strong>DECÍDE,</strong> <em>decid,</em> vb. III. <strong>1.</strong> Intranz. și refl. A lua o hotărâre; a alege (între mai multe posibilități), a se fixa (în urma unei decizii). ♦ Tranz. A hotărî, a soluționa în mod definitiv. <strong>2.</strong> Tranz. A determina, a convinge, a îndupleca pe cineva să facă ceva. – Din fr. <strong>décider,</strong> lat. <strong>decidere.</strong><br>
Spune că situația asta a învățat-o să ia singură decizii, lucru care nu i-a fost niciodată la îndemână. Înainte de a primi transplantul de celule stem, a trebuit să semneze un acord prin care accepta că riscurile asupra vieții ei sunt destul de mari. A decis să-și riște viața pentru a și-o salva.
Când a trebuit să decid. Când am putut să decid. Cert e că, deși tu ții cărțile în mână, nu conduci tu. Depinzi de coechipierii tăi, de cărți, de crupier, de noroc, de reguli, de șansă, uneori de toate deodată.Mela Mihai:
Moartea și viața sunt, într-o anumită măsură, sinonime, crede ea.
„Cam la fel de multe necunoscute sunt și acum în viitorul meu, ca și după zidul ăla ar morții, trecerea în neființă. Nu mai am frică de moarte, m-am împrietenit cu ea. Dar și cu viața.”
<strong>SCHIMBÁ,</strong> <em>schimb,</em> vb. I. <strong>1.</strong> Tranz. A înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva (de aceeași natură). (...) <strong>2.</strong> Tranz. A ceda un lucru, un bun, pentru a lua în locul lui altul (echivalent ca valoare), a ceda un obiect pentru altul, a face schimb. (...) ♦ <strong>3.</strong> Tranz. A da unui lucru altă formă, alt aspect etc.; a modifica, a transforma. ◊ (...)<br>
În ceea ce o privește, schimbarea începe înăuntrul ei. La propriu.
„Referitor la schimbare, cam tot. Până și ADN-ul meu. Știu că am posibilități infinite și că nu e ok să rămân fixată în planurile mele. Și, mai ales, imposibilități. Știu că după fiecare milisecundă există alte miliposibilăți ca orice plan al meu să se schimbe”.
Asta îi oferă o senzație care o împlinește într-un mod autentic. „Înainte de o chestie de asta ne credem niște mici Dumnezei, că putem controla. După asta, îți dai seama că ești atât de mic, dar e fain, se deschid alte miliporți. E o senzație că plutesc, care îmi face plăcere. Mă fascinează plutirea asta”.
<strong>ORICÉ</strong>, pron. nehot. Indiferent ce, tot ce vrea cineva, orișice. ◊ (Adjectival) <em>Cunoaște orice problemă.</em> – Ori + ce.<br>
„Ce m-a învățat căzătura asta cu fundul de pământ a fost să tolerez greul și să nu-mi fac planuri. E ca și cum ai un vas impecabil și se face cioburi. Dar și cioburile alea sunt artă. Poți face orice din ele - poți să le topești și să faci un alt vas, poți să le pisezi și mai tare, să le faci nisip, orice”.
Libertatea de a nu fi într-un pat
Valentin, 30 de ani, a avut un accident de mașină grav acum doi ani. A petrecut mai multe luni în spital, imobilizat la pat.
Spitalizarea m-a făcut să înțeleg cât de importantă este libertatea de mișcare, să poți face singur anumite lucruri fără să depinzi de cineva.Valentin:
Bărbatul își amintește că imediat ce s-a trezit pe patul de spital i-a fost extrem de greu cu operațiile, tratamentele, incertitudinile. În timp ce mișcările i-au fost limitate, mintea i-a zburat necontenit. Din patul de spital a avut ocazia să-și analizeze mai atent alegerile și anturajul.
„Am învățat că trebuie să fiu mai atent la oamenii de lângă mine, care-mi sunt prieteni și care nu. Acum prefer distracțiile mai liniștite. Apreciez mai mult timpul meu liber și am grijă cu cine mi-l petrec”, spune tânărul.
Cea mai bună zi, cea în care i s-au legat pașii
După spitalizare, a urmat o perioadă de recuperare, un program intensiv pentru a redeveni stăpân pe corpul său. „Când a început recuperarea, existau teamă, nesiguranță, ezitare și alte probleme. Cea mai bună zi a fost când am început să merg iar aproape normal. După multe luni de chin”.
În 2019, peste 1.800 de persoane și-au pierdut viața pe șoselele din România. Conform unui raport al Comisiei Europene, România este țara din UE în care se moare cel mai des din cauza accidentelor rutiere. <br>
„Un accident te dă cu totul peste cap”
Cât despre diferitele definiții pe care le capătă existența oamenilor, crede că după o astfel de experiență, „viața se schimbă total. Te face mai bun, să apreciezi altfel lucrurile, dar îți dă și planurile peste cap și cu siguranță nu mai poți fi același dinainte de accident”.
Singura constantă rămâne schimbarea: fizic, moral, financiar, spune Valentin. Apar planuri și perspective noi, dar sunt și lucruri care poate nu se vor mai concretiza niciodată. Toate zilele pe care le-ai trăit în așteptare.
„În acea perioadă (n.r. - spitalizarea), mai ales la început, nu am conștientizat niciodată că sunt în pericol, consideram că sunt ok, dacă sunt în viață”.
Valentin:
Un lucru a rămas intact, înainte și după 4 ianuarie 2019, ziua accidentului: pasiunea pentru condus. Valentin e șofer de TIR și spune că în curând va pleca din nou în curse.
Mi-am dorit să port tocuri
Diana Turturică, 35 de ani, a avut un accident de mașină grav în copilărie, împreună cu părinții ei. Pentru ultima intervenție chirurgicală a fost nevoită să aștepte să împlinească 18 ani, vârstă la care medicii i-au spus că se finalizează perioada de creștere a oaselor la fete.
„Mi-am dorit foarte mult să port tocuri. Primul gând, când mi s-a confirmat că pot avea o viață normală, a fost că o să-mi iau o mulțime de pantofi cu tocuri”, povestește Diana la telefon.
Când avea 4-5 ani a văzut la mătușa ei o pereche de pantofi și a spus că se va mărita încălțată cu ei. Accidentul de mașină a avut loc la aproximativ un an după acest gând: „M-am gândit că mă mărit în teniși”.
Dar dorința din copilărie s-a materializat acum câțiva ani, când a fost mireasă pe tocurile mătușii ei.
Ziua accidentului, ziua în care continui să trăiești
„Eu nu am internalizat data și nici nu am simțit-o ca pe o renaștere. Dar mi-o amintesc foarte clar, chiar și după atâția ani. Îmi amintesc cu ce eram îmbrăcată, cum eram toți întinși pe pajiște, când mi-am recăpătat cunoștința. Pe cât de speriată eram, pe atât de bizar entuziasmată de noutatea situației”, își amintește Diana.
Era mică atunci, așa că n-a conștientizat teama de moarte atât de puternic. Și, spune ea, nici n-a trăit vreo epifanie.
Totuși, când am început școala, mi-a fost destul de clar că am trăit o „adultizare” bruscă. Eu mă trezisem din una dintre multele anestezii direct miniadultă.Diana:
De fiecare dată când face un salt în trecut se gândește că, poate, unele repercusiuni nu le-a trăit încă.
„Îmi dau seama încă o dată cât de mult mă agăț de gândul că această experiență este în trecut, deși vine o vârstă în care voi resimți din plin urmările fizice”, spune Diana.
Nu a căutat nicio semnificație
A trăit momentele grele care au urmat accidentului ca pe o altă experiență de viață. Nu s-a simțit nedreptățită, nu a căutat semnificații, nici vinovați. Iar săptămânile petrecute în spital au fost lecții de viață, cu personaje infinit de diverse. A ieșit din ele pe picioarele ei și cu o nouă calitate: empatia.
Am avut noroc, putea fi mult mai rău, iar cei din jur, părinți, copiii cu care am început să interacționez pe măsură ce am crescut și s-au văzut sechelele fizice, iubiți, profesori, colegi, prieteni, i-am ales cu grijă, iar ei au avut mereu grijă de mine, mai ales pe plan emoțional.Diana:
Tânăra spune că experiența trăită nu a determinat-o să privească viața prin lentila accidentului și a urmărilor lui. A făcut-o doar mai precaută în privința drumurilor cu mașina.
„Îmi place să cunosc elementele de siguranță ale mașinii, să avem asigurare de sănătate, asigurare de viață, să fiu confortabilă cu șoferul, nu îmi place să conduc”.
„Străbunica mea avea o vorbă: Dacă nu am murit, acum sigur nu mă voi întinde pe jos să mor”, spune Diana.
