Trump și Putin în Alaska: întâlnire istorică pentru Ucraina, sau strategie cu China în prim-plan?

Contextul geopolitic actual

Întâlnirea a avut loc la baza aeriană Elmendorf-Richardson din Alaska, unde Putin a fost întâmpinat cu onoruri militare. Alegerea locației nu este întâmplătoare, Alaska fiind propusă și în trecut ca loc de întâlnire între liderii celor două țări.

Relațiile dintre SUA și Rusia s-au deteriorat semnificativ în ultimii ani, atingând un punct critic odată cu izbucnirea războiului din Ucraina în 2022. Întâlnirea din Alaska marchează o schimbare de ton în relațiile bilaterale sub administrația Trump.

Deși oficial întâlnirea a fost axată pe situația din Ucraina, analiștii sugerează că adevăratul scop ar putea fi legat de China. Potrivit ThinkChina, „politicile externe ale lui Trump pot părea volatile și capricioase, dar au un nucleu dur, imuabil: izolarea și strangularea Chinei”.

Ucraina – subiect oficial, China – agenda ascunsă?

În timp ce Trump pare că își dorește personal încheierea războiului din Ucraina, interesele geopolitice ale SUA ar putea fi diferite. Prelungirea conflictului aduce beneficii industriei de armament și producătorilor de petrol și gaze americani.

Îngrijorarea reală a strategilor americani este posibila formare a unui bloc sino-rus în Eurasia. Întâlnirea din Alaska ar putea fi un prim pas în recalibrarea triunghiului SUA-China-Rusia, încurajând Moscova să se distanțeze de Beijing.

Deși summitul din Alaska nu a dus la un acord final privind Ucraina, a fost o victorie și pentru Washington. A fost o victorie pentru că întâlnirea Trump-Putin nu a fost niciodată despre Ucraina, spun gurile rele. Poate că a fost mai degrabă despre China.

„Aici lucrurile devin puțin complicate. Nu există nicio îndoială că Trump își dorește personal ca războiul din Ucraina să se încheie cât mai curând posibil. Trump râvnește la Premiul Nobel pentru Pace, pe care rezolvarea cu succes a conflictului din Ucraina i l-ar putea aduce în sfârșit. În acest sens, summitul din Alaska a fost într-adevăr despre Ucraina.

Pe o schemă mai largă, însă, imaginea este oarecum diferită. SUA, ca entitate geopolitică, nu are un interes vital în a pune capăt războiului din Ucraina. Europa are. Rusia are. Dar nu America.

De fapt, SUA ar putea avea un interes în prelungirea acestui conflict. Istoria arată că America beneficiază adesea de războaie majore, cu condiția ca acestea să aibă loc departe de țărmurile americane. Războiul din Ucraina a permis producătorilor americani de arme să vândă și să testeze mai multe dintre armele lor, în timp ce producătorii americani de petrol și gaze au acaparat piața europeană profitabilă”, notează analistul politic Artyom Lukin.

Îngrijorări legate de un bloc sino-rus în Eurasia

Războiul ruso-ucrainean care se prelungește poate cu încă niște ani nu este o preocupare pentru oamenii care conduc marea strategie americană sub șefia lui Donald Trump. Principala lor îngrijorare este că Rusia, fiind antagonizată de Occident, a intrat în derivă pe orbita Chinei. Formarea unui bloc sino-rus în Eurasia este o posibilitate tot mai mare care trebuie prevenită.

Trump însuși nu este deosebit de anti-China. Cu toate acestea, multe persoane cheie din jurul său sunt. Printre acestea se numără vicepreședintele JD Vance, secretarul de stat Marco Rubio și secretarul apărării Pete Hegseth. Cea mai anti-China figură din elita americană este probabil tehno-miliardarul Peter Thiel, eminenta gri a lui Trump.

Thiel numește China contemporană „o gerontocrație pe jumătate fascistă, pe jumătate comunistă”. Potrivit acestuia, RPC reprezintă un regim care este „un socialism de tip naționalist și este extrem de rasist”.

Thiel privește Rusia putinistă cu puțină simpatie, dar mult mai calm, în primul rând pentru că nu o vede ca pe un adversar geopolitic la fel de periculos ca pe China și poate și pentru că Rusia este mult mai aproape de Occident din punct de vedere rasial și cultural decât China. Thiel consideră că Occidentul ar trebui să evite să împingă Moscova spre Beijing.

Politica externă a lui Trump poate părea volatilă și capricioasă, dar are un nucleu dur, imuabil: izolarea și strangularea Chinei.

Spre deosebire de administrația Biden, care a urmărit „dubla izolare” atât împotriva Rusiei, cât și a Chinei, geostrategia administrației Trump, modelată de Thiel și aliații săi, se concentrează pe China ca amenințare principală.

Într-un interviu cu Sean Hannity după discuțiile cu Putin, Trump a declarat că SUA trebuie să prevină o înțelegere sino-rusă.

Acest lucru confirmă ipoteza că întâlnirea din Alaska a avut și o componentă legată de China.

Altă teorie, în beneficiul Chinei și împotriva Taiwan

Cvasi-aliata Rusiei, China, este probabil cel mai mare beneficiar al întâlnirii dintre Trump și Putin din Alaska, Xi Jinping urmărind îndeaproape discuțiile pentru a desprinde lecții care pot fi aplicate în contextul Taiwanului, a declarat Craig Singleton, cercetător senior la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor (FDD), cu sediul la Washington. Aceasta este o altă teorie, dar care arată că există o preocupare mare pentru rolul Chinei în negocierile din Alaska.

„Beijingul interpretează întâlnirea de la Alaska drept o validare a instinctului de negociere al lui Trump, al marilor puteri – Rusia, China și SUA tratate ca poli egali, cu logica sferelor de influență din nou în joc”, a spus Singleton într-un e-mail trimis Newsweek.

„Acest lucru îi permite lui Xi să aplaude pacea, dar să nu riște nimic și să studieze precedentul pe care l-ar putea transpune în Asia.”

China revendică Taiwanul ca teritoriu al său

Din perspectiva Beijingului, excluderea lui Zelenski semnalează Moscovei că ar putea fi capabilă să păstreze teritoriul ucrainean pe care l-a confiscat în orice acord de pace, implicând totodată că marile puteri pot modifica granițele prin forță, a spus analistul.

China revendică Taiwanul ca teritoriu al său și a promis că se va uni cu acesta – prin forță, dacă este necesar. Deși SUA nu menține legături diplomatice oficiale cu Taiwanul, este obligată să furnizeze arme democrației insulare în temeiul Legii Relațiilor cu Taiwanul, elaborată de Congres.

Donald Trump s-a lăudat că Xi Jinping i-a spus că nu va invada Taiwanul cât timp va fi el președinte.

„Mi-a spus: «Nu voi face niciodată asta atât timp cât sunteți președinte». Președintele Xi mi-a spus aceasta, iar eu am spus: «Ei bine, apreciez aceasta». Apoi el a mai spus: «Dar sunt foarte răbdător, iar China este foarte răbdătoare»”, a relatat Trump într-un interviu acordat pentru „Special Report”, emisiune difuzată de postul de televiziune Fox News.

Președintele american a afirmat în aprilie că liderul chinez l-a sunat după preluarea celui de-al doilea mandat la Casa Albă, dar nu a specificat când a avut loc convorbirea respectivă.

Trump a demonstrat deja o oarecare disponibilitate de a folosi Taiwanul drept monedă de schimb, potrivit unui articol al Financial Times din iulie care citează surse familiare cu situația.

Beijingul s-ar putea confrunta cu o dilemă strategică

Între timp, în timp ce China a oferit o susținere prudentă a summitului din Alaska, analiștii chinezi au avertizat că Beijingul s-ar putea confrunta cu o dilemă strategică, precauți cu privire la modul în care discuțiile ar putea remodela triunghiul de putere SUA-China-Rusia.

Cu Ucraina și Europa absente în mod notabil de la discuții, remarcile post-summit ale lui Trump despre schimburile teritoriale și garanțiile de securitate ale SUA au stârnit confuzie cu privire la faptul dacă acesta a acceptat tacit păstrarea de către Rusia a teritoriilor ocupate în mijlocul războiului prelungit.

A existat o apariție comună în fața presei după întâlnire, dar nici Trump, nici Putin nu au anunțat rezultate concrete sau detalii despre ceea ce au convenit. De asemenea, nu au răspuns la nicio întrebare din partea reporterilor.

Putin, care a fost primul care a vorbit, a descris SUA și Rusia drept „vecini apropiați”.

Liu Pengyu, purtătorul de cuvânt al ambasadei chineze la Washington, a declarat că și China „salută contactele dintre Rusia și Statele Unite care vizează reluarea obiectivelor interstatale și o soluționare politică a conflictului din Ucraina”, potrivit agenției de știri ruse Tass.

Yun Sun, directorul programului pentru China și co-directorul programului pentru Asia de Est la Centrul Stimson din Washington, a declarat că întâlnirea Trump-Putin a semnalat o concesie în relațiile profund tensionate dintre SUA și Rusia.

„Dar Trump înțelege, de asemenea, că SUA nu poate prelua conducerea în privința Ucrainei – poate ajuta, dar nu poate dicta”. „Așadar, el a subliniat [în interviul ulterior] că următoarea rundă de negocieri Rusia-Ucraina ar trebui să fie condusă între cele două părți, cu prezența lui Trump.”

Analiștii au fost de acord că summitul a fost o victorie clară pentru Putin, mai ales având în vedere absența unor concesii substanțiale din partea Moscovei, confuzia creată cu privire la remarcile lui Trump și decizia sa de a-l primi pe Putin pe teritoriul american – o mișcare mult criticată de publicul intern, precum și de Ucraina și de alții din Europa.

Shen Dingli, profesor de afaceri internaționale cu sediul la Shanghai, a numit, de asemenea, întâlnirea o victorie pentru Putin, care a vizitat ultima dată SUA în septembrie 2015 pentru a participa la Adunarea Generală a ONU. Cu toate acestea, el a avut îndoieli cu privire la orice realizări concrete din viitoarele discuții SUA-Rusia.

„China preferă ca SUA și Rusia să rămână blocate într-un conflict sau în tensiuni prelungite, fără a ajunge la progrese semnificative”, a spus el.

„Pentru unii cetățeni chinezi, războiul prelungit din Ucraina este considerat benefic, deoarece erodează simultan puterea atât a SUA, cât și a Rusiei. Ei privesc acest lucru prin prisma strategiei internaționale și a intereselor naționale percepute.”

Neliniștea Beijingului față de eforturile lui Trump de a se împrieteni cu Rusia

Sun de la Centrul Stimson a mai spus că summitul ar putea fi considerat o victorie atât pentru Moscova, cât și pentru Casa Albă a lui Trump.

„Pentru Putin, a fost un câștig cu costuri minime”, a spus ea. „Unele sancțiuni americane au fost suspendate temporar. Rusia nu a renunțat la nimic, iar SUA nu au pierdut prea mult. A fost o situație în care toată lumea are de câștigat.”

Ea a susținut că dezbaterea privind meritele diplomației summitului condusă de Trump a omis ideea generală.

„Trump nu este preocupat de critici. Ceea ce contează pentru el este rezultatul”, a spus ea. „Este un efort. Nimeni nu se așteaptă ca o singură întâlnire să pună capăt războiului. Și Trump nu a trădat Ucraina [cel puțin nu public].”

Sun a făcut referire și la declarația ambasadei chineze, menționând neliniștea Beijingului față de eforturile lui Trump de a destinde Rusia, ceea ce ar putea reduce dependența Moscovei de China sau ar putea permite Washingtonului să își mute atenția strategică înapoi către Asia.

„China nu ar trebui să se simtă marginalizată de potențiala destindere a relațiilor dintre cele două puteri. În politica globală de astăzi, este puțin probabil ca Putin să aleagă SUA în locul Chinei”, a spus ea.

„În plus, Putin se va îndrepta oricum în curând spre China [pentru un summit regional și comemorări ale celui de-al Doilea Război Mondial], iar relațiile China-Rusia rămân prietenoase.”

Tensiunile dintre UE și China rămân ridicate

Tensiunile dintre Bruxelles și Beijing rămân ridicate, marcate de îngrijorările tot mai mari ale liderilor UE cu privire la supracapacitatea industrială a Chinei și poziția sa față de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei.

La summitul de luna trecută de la Beijing cu președintele Consiliului European, Antonio Costa, și președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, președintele chinez Xi Jinping a declarat că cele două părți ar trebui „să facă alegerea strategică corectă” și „să gestioneze în mod corespunzător diferențele și fricțiunile”.

Xi a îndemnat în continuare Europa și China să găsească un teren comun și „să se abțină de la utilizarea unor instrumente economice și comerciale restrictive”.

Săptămâna trecută, într-un alt semn al tensiunilor comerciale în creștere, China a anunțat sancțiuni împotriva a două bănci europene.

Măsura Beijingului a urmat sancțiunilor anterioare impuse de blocul european împotriva a două bănci chineze.