Artistul a avut nevoie de o pauză de la scenă, după ce a fost diagnosticat cu un edem pe una dintre corzile vocale. Tudor Chirilă nu a vrut la început să dea prea multe detalii despre starea lui de sănătate, însă a rămas surprins să vadă câți oameni s-au interesat de el.
Momentan, juratul de la „Vocea României” nu este complet refăcut, însă a anunțat că se va întoarce în curând pe scenă.
„Cei care mă cunosc bine știu că sunt discret în legătură cu starea mea de sănătate. Am trecut prin diverse momente pe care nu le-au știut decât foarte apropiații mei. De aceea, am rămas cumva surprins de valul de mesaje (la postarea de acum două zile legată de revenirea pe scenă) menite să-mi ofere sprijin psihologic, fie că erau sfaturi sau doar urări de sănătate. Nemaifiind în situația asta, nu mă așteptam la o reacție colectivă atât de impresionantă, pentru care vă mulțumesc.
Vreau însă să lămuresc câteva lucruri. Anunțul meu nu avea în spate vreo nevoie specială de incluziune sau de atenție (attention whore), ci voia să explice mai degrabă că absența mea îndelungată de pe scenă ajunge ușor, ușor la capăt. #18noiembrie
Aș mai vrea să remarc că în general un polip, un nodul sau un chist pe coarda vocală sunt afecțiuni cărora oamenii (publicul) tind să le exagereze importanța, mai ales în cazul vocaliștilor, actorilor sau altor profesioniști care prin natura meseriei lor folosesc corzile vocale în exces. Astea sunt așa numitele boli profesionale. Un fotbalist care își rupe de câteva ori meniscul în viață (pentru că folosește articulațiile genunchilor în exces) se recuperează și revine pe teren. Everybody is fine, no one pities him. A doua zi după operație începe exercițiile de recuperare, kineto și fizioterapie.
Corzile vocale nu fac excepție și intră cumva în aceeași categorie de recuperare. Totuși, mulți artiști se simt cumva eliminați, excluși, stigmatizați chiar, în momentul în care se îmbolăvesc. Poate că există o presiune foarte mare și au tendința să încerce să ascundă problemele vocale, să fii mereu la înălțime a devenit o așteptare normală pentru că trăim în vremurile în care dacă nu spui zilnic că faci ceva interesant, nu exiști. Eu îi invit pe oameni să se gândească la cântăreți ca la niște sportivi. În sport te accidentezi. Apoi revii și te accidentezi, poate, din nou. Și iar revii. Poate că artiștilor le e frică și de sindromul Bon Jovi unde am auzit oamenii condamnându-l cât de prost cântă în ultimii ani de parcă nu el ar fi scos hiturile alea planetare cu o întindere vocală de invidiat și cu un ton de-ți amintești de el. Da, e greu pentru un artist să vorbească despre lucruri normale, de frica judecății de apoi a publicului.
Aici e a treia parte pe care voiam să o ating cu mesajul meu de ieri. Corzile vocale se comportă ca niște mușchi. Au nevoie de antrenament, de întreținere, de odihnă, de repaus. Avem tendința să trecem cu vederea că vocea (corzile vocale mai precis) nu este un cec în alb, ci o parte a corpului extrem de fragilă de care e important să fii conștient. Am ales să fac cunoscut cazul meu tocmai pentru a trage un semnal de alarmă asupra importanței acestei conștientizări. Pentru ca tinerii din România care vor să înceapă o profesie legată de voce să aibă mai mult noroc și să nu învețe tot ce am învățat eu pe propria lor piele ca atunci când după facultate m-am trezit pe o scenă de teatru fără niciun fel de suport tehnic și psihologic.
Am să scriu în newsletter-ul meu despre această experiență care este despre mult mai multe lucruri: excelență medicală, psihologia în relația medic pacient, contribuția corpului la vocea ta, respirația ca formă supremă de echilibru interior, încrederea ca tratament și tot așa. Cei interesați se pot abona”, a scris Tudor Chirilă pe pagina sa de Facebook.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 4
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro