Un american care și-a luat cetățenia română a rămas șocat pur și simplu de ce a descoperit la București: „Acasă, oamenii sunt mai indulgenți, aici sunt toți nebunii la volan”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Kris Richard, apărătorul celor de la CSM Oradea, reprezintă naționala României la baschet masculin și a sesizat diferențe între români, cu toate că este temător de șoferii de aici. Texanul a povestit ce simte când aude imnul național.
Cuprins:
Kristopher Jameil Richard, 33 de ani, este unul dintre străinii naturalizați care reprezintă culorile tricolore în competițiile internaționale. Baschetbalistul american, născut în Beaumont, Texas, joacă din 2019 pentru formația națională, după ce a sosit cu un an mai devreme la CSM Oradea. A evoluat înainte în Mexic, în Letonia, în Germania, în Franța și în Polonia.
Este la al doilea „mandat” la formația din nord-vestul României, alături de care a cucerit două campionate naționale. Acum, a dialogat cu „Libertatea” de la el de acasă, din Texas, în vacanță, bucurându-se de zile libere, urmând să se întoarcă în august la Oradea, pentru a încerca din nou să fie campion. Nu va sosi singur, ci alături de Wendi, iubita lui. Tânăra a mai fost în România înainte, dar din acest an va sta lângă bărbatul ei.
Libertatea: Kris, cum îți petreci vacanța de vară?
Kris Richard: Am ajuns sâmbăta trecută acasă, la prima casă, pentru că România a devenit a doua casă, sunt în Texas și încă încerc să mă aclimatizez. Am ceva probleme cu somnul, din cauza diferențelor de fus orar. E diferență de opt ore între Beaumont și Oradea. E cald, în jur de 30 de grade Celsius, umiditatea este mare, după ce vorbesc cu tine cred că mă arunc într-o piscină.
- Când ai venit la Oradea, prima oară, ce știai despre România?
- Nu știam prea multe, doar povestea lui Dracula. Cam asta auzi în America despre România. Despre baschetul din România am aflat mai multe de la agentul meu, mi-a plăcut apoi ceea ce am găsit la fața locului.
„În București, cei mai răi”
- Care a fost prima impresie?
- Era altceva. Este un vibe diferit în România, spre deosebire de alte țări din Europa. Vrei detalii? Diferențe mari de limbă, de mâncare, oamenii sunt altfel, mă refer la faptul că sunt mai prietenoși, în comparație cu ceea ce am mai văzut pe continent.
- Ce apreciezi cel mai mult la români? Dacă există ceva.
- Sunt primitori. Și știu să facă o familie la locul de muncă. Îți dai seama că mai mult am interacționat cu românii la baschet. Sunt diferențe mari ca stil de viață, de cultură, la restaurante.
- În ce sens sunt aceste diferențe? Dacă poți face o comparație între Oradea și Texas.
- În Texas, oamenii sunt mai indulgenți pe stradă, pe șosea, de exemplu. În România, sunt mai nebuni când e vorba de condus! OK, m-am obișnuit cu timpul, dar am întâlnit unii nebuni la volan. În România, sunt mai agresivi decât în Beaumont. În București, chiar mai răi!
„Mâncarea e mai sănătoasă aici, nu doar mai ieftină”
- Ce știi despre România acum după ce trăiești aici de câțiva ani buni?
- M-am obișnuit cu stilul de viață, de la mâncare până la trafic. Uite, mâncarea este mai sănătoasă, în general, se mănâncă mai bine și mai echilibrat decât în America. Deși, în această situație, este un paradox. Nu pot să mi-l explic. Fast-food-urile sunt mai scumpe în România, comparativ cu Texas, dar mâncarea este mai ieftină la băcăniile din Transilvania comparativ cu America, acolo unde prețurile au luat-o un pic razna.
- Poți face o comparație și cu Europa, pe unde ai mai fost?
- Clar, stilul de viață este mai ieftin în România decât în țările unde funcționează moneda euro. Acum am înțeles că pentru unii români, prețurile sunt mari și aici, dar în Occident e mult mai scump.
„Un imn care te motivează”
- Ce înseamnă pentru tine să reprezinți România?
- O mare onoare să reprezintă țara voastră. Mi-am dorit să mă familiarizez cu colegii de la națională, îmi place mult să îmbrac tricoul galben. Faptul că oamenii din România și-au dorit să mă primească în echipa lor, să-mi ofere cetățenie este mai mult decât onorant, un motiv uriaș de mândrie.
- Știi ceva din versurile imnului național, „Deșteaptă-te, române!”?
- Încă n-am învățat, dar recunosc imnul. Adică pot să fac diferența cu orice alt cântec, dacă aud câteva acorduri. E un imn care te motivează.
- Simți, totuși, ceva când auzi imnul?
- Eu încerc să-mi fac treaba bine atât la echipa națională, cât și la Oradea. Nu o las mai moale într-o parte sau dau mai mult în alta. E vorba de respect. Este modul meu de a răsplăti încrederea acordată. Pentru mine este și o mândrie să spun, de fiecare dată pe 1 decembrie: La mulți ani, România!
„Orădenii sunt mai calzi, bucureștenii, mai reci”
- Cum îți place Oradea? Colegul tău, Nikola Markovic, ne povestea la „Străin în România” că are încredere să lase și cheile vecinilor.
- Este chiar frumos. Un oraș mic, cu oameni drăguți, nu ai prea multe de făcut în timpul liber, dar este curat. E și bine pentru că mă pot concentra la sport, la serviciu. Nu-mi plac orașele mari, gen București, cu toată tevatura, cu mult zgomot. Oradea e pe gustul meu. Oamenii sunt foarte OK, respectuoși, o plăcere să discuți cu ei. Orădenii sunt mai calzi, vorbesc cu tine. În București sunt mai reci, nu prea vorbesc cu tine, fiecare e cu treaba lui.
- Cum te relaxezi în România când ai vreme?
- Fie în oraș, fie mai dau o fugă la Budapesta, care este la două ore și 45 de minute de Oradea. Un loc special pentru mine este salina de la Turda. Un loc deosebit. Aș mai vrea să fac schi, sunt ceva munți pe lângă Oradea. Am încercat o dată, sper s-o mai fac. Trebuie să am grijă, pentru că pentru un sportiv profesionist e destul de periculos, dacă nu te pricepi.
- Ce înseamnă România pentru tine?
- A doua casă.
