Cinci liceeni povestesc despre cum i-a afectat un an de școală online: „Nu știu dacă m-am pierdut sau m-am schimbat”

„Nu putem spune dacă pandemia care a început în martie anul trecut ne-a schimbat în bine sau în rău. Pentru unii a însemnat dor de casă, pentru alții, început de drum. Să ai o pasiune în timpul liceului e, poate, cea mai frumoasă experiență de adolescent”, au scris Carla și Teo pentru Școala 9: 

„Pandemia, pentru noi, a fost ca o zguduire. Trebuia să plecăm la Milano pentru o dezbatere pe probleme europene. Trebuia să mergem în Franța la un congres de matematică. Trebuia să organizăm un festival în orașul nostru. Ultimul concurs de debate a fost pe 8 martie, cu câteva zile înainte de a se închide școala. Ultima repetiție la teatru a fost în februarie 2020. Trebuia să fie altfel.

Acum suntem a 11-a la final. La anul avem Bac, apoi mergem la facultate. Am stat un an acasă, fiind nevoiți să ne inhibăm pasiunile. Am fost puțin pierduți. E greu să fii clasa a noua și deodată să te trezești la final de liceu, cu planuri neterminate.”

Departe de teatru, departe de sine

Teodora este pasionată de teatru și s-a simțit pierdută fără pasiunea ei. „Fast forward: sunt în trupa de teatru, joc la București, câteva ferestre mi se deschid, am câteva monologuri în fața a 300 de oameni și nimic nu mă poate opri. Mă hotărăsc să dau la UNATC. Mama mă ceartă dimineață, când îi spun, și știu că urma să facă așa, dar nu-mi pot abține tot entuziasmul care vine, logic, de la teatru. Toată familia, toți colegii, toți prietenii știu că eu vreau la actorie, dar faptul că n-a trecut nici măcar un semestru din a 10-a îi mai calmează. Abia aștept să treacă timpul, să mă mut la București, să îmi urmez visul, orice ar fi. Aș face orice pentru pasiunea mea.

Recomandări

De ce Tudor Duma zis „Maru”, dealerul de droguri al lui Vlad Pascu, a fost pedepsit cu indulgență de instanța de fond: „A vândut doar canabis, o substanță care nu e greu de procurat”

Sunt clasa a 11-a. Până acum două săptămâni, nu am mai jucat teatru de vreo patru-cinci luni. Nu am mai fost pe o scenă, în fața unui public de un an și două luni. Mă doare.

Mai fac două-trei repetiții pe Zoom, dar nu foarte serios, și sincer parcă nici n-am chef. Știu că se va termina pandemia, cel puțin sper. Vine vara, iar eu sunt acceptată într-un program de studiu al ultimilor doi ani de liceu în UK. 

Când am început să scriu aici, am stat vreo cinci minute să mă gândesc la cum vedeam lumea și cum mă vedeam pe mine. Cât de diferit stau lucrurile acum… Plâng puțin, căci doare iar. Nu știu dacă m-am pierdut sau m-am schimbat. Vreau să cred că nu m-am schimbat.”

Cătălina s-a apucat de dezbateri după un meci. „Când vezi tineri cam de vârsta ta care vorbesc atât de hotărât și cu atât de multă pasiune, este aproape imposibil să nu-ți dorești să ajungi ca ei. Sunt foarte multe motive pentru care iubesc dezbaterile.

În general, prietenii și mai ales familia nu înțeleg de ce sacrific atât de multe pentru debate, dar cred că nimeni nu vede cu adevărat cât de implicată emoțional sunt. Fără să exagerez, faptul că am făcut doi ani de dezbateri în liceu mi-a schimbat cursul vieții.”

Recomandări

Fabrică de pașapoarte românești falsificate, descoperită la Kiev. Cât costa documentul fictiv

Experiența ultimului an fără școală și hobby-uri, în Școala 9. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro