Cine cunoaşte cât de cât inerţia instituţiilor româneşti nu-şi face iluzii că demersurile PSD de contestare a alegerilor au sorţi de izbândă. Ba aş spune că o tevatură prelungită, care să întârzie validarea, ar fi extrem de păgubitoare pentru o ţară fără guvern, într-o acută instabilitate politică şi în plină criză economică. PSD n-avea decât să-şi fi căscat ochii cât cepele, să-şi fi organizat ca lumea campania şi să fi valorificat nu doar sprijinul masiv al PNL, ci şi multe alte cârje electorale. Colac peste pupăză, după un turneu electoral cu discursuri adesea fanteziste şi rostite artificial, neconvingător, Geoană a gafat catastrofal pentru el în ultima parte a campaniei. Vizita ceţoasă la Moscova, scandalul de la Timişoara şi mai ales întâlnirea nocturnă cu Vântu l-au costat nu doar 60.000-70.000 de voturi: cu familiile lor, cei 300.000 de păgubiţi FNI însumează 600.000-700.000 de voturi.
În al doilea mandat, e de aşteptat ca Traian Băsescu să fie altfel de preşedinte decât în primul. Mai puţin conflictual şi neforţându-şi atribuţiile constituţionale. Mai aplecat către ideea de reconciliere naţională. Mai hotărât să iniţieze un guvern pe criterii de competenţă, iar nu clientelaro- politice. Mai detaşat de o serie de trompete, de ţuţări şi profitori din anturajul său, care, an de an, i-au erodat propria credibilitate. Reales, preşedintele nu poate ignora că în ţară – acolo unde populaţia resimte imediat şi direct efectele politicii sale – a pierdut totuşi alegerile, fiind salvat de diaspora. În fond, e şi în interesul său, nu doar în cel naţional, să aibă un al doilea mandat calm, echilibrat şi pe care să-l poată duce până la capăt.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro