Mic jurnal de război hibrid. Câteva gânduri despre cea mai gravă criză a României din secolul XXI 

Hotărârea CCR de a anula turul 1 al alegerilor prezidențiale a oferit cetățenilor un mic respiro și statului român un răgaz de organizare a unui contraatac. Am aflat că, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, cei nouă judecători ai Curții Constituționale erau speriați, deși simțeau că decizia luată în final e singura corectă. Se gândeau că instalarea lui Georgescu la Cotroceni nu poate fi oprită. 

Eu am fost împotriva ei. Mi se părea că statul însuși ne-a abandonat și că duminică, 8 decembrie 2024, toată responsabilitatea de a salva România euroatlantică ne revine nouă, cetățenilor iubitori de libertate și democrație. Numai că, dacă turul 1 a putut proiecta în finală pionul lui Putin, de care 90% dintre români nu auziseră cu două luni înainte, înseamnă că existau oameni din „sistemul” autohton care au fost complicii acestei operațiuni de preluare ostilă. 

„Operațiunea hibridă specială” finanțată de Rusia găsea terenul pregătit cu mai mulți ani în urmă, atât prin releele ortodoxiste pe care le-am văzut agresiv ieșind acum în plină lumină, cât și prin cercuri „informale”, dar potente, din spatele partidelor așa-zis „suveraniste”. 

Nu susțin că serviciile secrete, care trebuie reformate, puse sub control civil real și curățate de conserve rusești sau de „rezerviști” specializați în sinteza dintre național-comunism și legionarism, au fost copleșite de aceste elemente. Este evident că au acționat târziu și că dezlânarea lor a expus țara la un risc de colaps, dictatură și deturnare a condiției noastre de stat membru NATO și UE. Este la fel de evident însă și faptul că, în coordonare cu partenerii noștri, acest plan aproape îndeplinit a fost răsturnat, la limită. 

Singura cale prin care instituțiile statului nostru se pot recredibiliza în ochii cetățenilor plătitori de taxe și iubitori de libertate, în interiorul lumii euroatlantice, trece printr-o lustrație care să anuleze atât creșterea evident liberticidă a acestui bine organizat „val suveranist” (care s-a revărsat prin trei partide în noul Parlament), cât și riscul ca Rusia agonică și tot mai ticăloasă a lui Putin să încerce iarăși o preluare ostilă, prin „candidați” produși pe TikTok, ajutați de lumea interlopă, influenceri plătiți și acea parte din BOR care demonizează Occidentul și nu înțelege că o pastorație patriotică implică și o dimensiune civic-democratică. 

Nu mai putem suporta lupi în blană de oaie, care se dau mari patrioți și își trădează țara, cu tot cu ce a reușit ea să construiască în deceniile postcomuniste. Câte „restaurații” și mineriade mai poate încasa democrația românească înainte de a se prăbuși din nou în dictatură? Câte avataruri sinistre ale național-comunismului cu diagonală legionară (ceea ce se întâmplase deja în anii ’80) mai poate înghiți societatea românească, ajunsă, în fine, în cele două organizații internaționale care circumscriu partea liberă, prosperă și democratică a planetei? 

Trebuie să priceapă odată și „păzitorii” statului de drept – plătiți sub jurământ pentru asta – că societatea românească s-a maturizat, că scamatoriile cu guverne contra firii făcute în numele „stabilității”, cu șeful SRI de față, generează doar corupție, contraselecție și clientelism și că vom fi deopotrivă respectați de parteneri și rezistenți la viitoare atacuri rusești doar dacă elita politică, decrepită și în mare parte compromisă, va fi cu adevărat primenită, mai ales că nu de oameni deștepți, cultivați și cu adevărat patrioți ducem lipsă, ci de caractere și lideri care pot pune un diagnostic corect, înainte de a aplica tratamentul cerut de patologiile democrației noastre. Nu s-a văzut cât de reală este mult clamata „stabilitate” în cazul unei crize de proporțiile celei prin care, să sperăm, am trecut „la mustață”? 

Acest sinistru, coșmaresc și foarte periculos „decembrie 2024”, la exact 35 de ani de la prăbușirea regimului marxist-leninist, va deveni nu doar caz de manual în studiile internaționale dedicate războiului hibrid, ci și un prilej unic de autoanaliză națională, din care să ieșim ceva mai inteligenți și mai înțelepți. Acest bilanț va include toate instituțiile statului și va fi hrănit din voința real exprimată a cetățenilor, care nu mai vor să trăiască într-un stat cu trăsăturile Rusiei postsovietice, ci într-o democrație veritabilă. 

Acum însă nu contează dezbaterile și concluziile mari sau mici, cât organizarea unor alegeri corecte și repararea găurii pe care Rusia, prin trădătorul de țară Georgescu, cel dus cu pluta, ne-a făcut-o, de parcă ne-ar fi împușcat de la doi metri, în stomac. Sunt convins că, încet-încet, dacă și cele notate aici vor fi concretizate, partenerii și aliații noștri din UE și NATO vor fi din nou convinși că ne putem baza din plin unii pe alții, într-un spațiu occidental aflat sub asaltul tot mai vehement al regimurilor autoritare. 

Fotografii: Inquam Photos / Octav Ganea, Profimedia

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE