Un incident extrem de grav a fost ținut secret. Dezvăluirile unui marinar de pe nava românească atacată cu napalm de iranieni| FOTO&VIDEO
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un echipaj și o navă românească au avut ghinionul să fie aleși de armata iraniană pentru un atac-avertisment. Marinarii au fost puși să intre în castelul navei și apoi au fost lansate asupra lor 10 rachete cu napalm. S-a întâmplat în urmă cu 30 de ani, pe 23 noiembrie, iar supraviețuitorii se vor întâlni în Portul Constanța. Unul dintre ei, Dimitrache Delicote, pe atunci șef mecanic, a rememorat, pentru Libertatea, teribila experiență.
Cuprins:
Pe 23 noiembrie 1987, dimineața, echipajul cargoului Fundulea intra în Strâmtoarea Ormuz spre Golful Persic, navigând în apele internaționale. Când au plecat din România, pe 3 octombrie, fuseseră avertizați și instruiți în legătură cu pericolele din zonă. La scurt timp după intrarea în strâmtoare, la ora 10.45, au fost interceptați de o navă de război iraniană care, după câteva verificări prin radio, le-a permis să meargă mai departe. Dar se pare că erau doar „cercetașii“ unei alte nave care avea să îi oprească puțin mai târziu.
"Nava noastră a fost acostată de o navă de război iraniană, chestionată despre marfă și destinație. Ne așteptam la asemenea eveniment, am fost avertizați înainte. Am stat de vorbă cu ei în jur de 45 de minute, tot invocau faptul că nu înțeleg foarte bine limba engleză. De fapt, în perioada asta de pseudo discuție, ei și-au reglat lansatorul de rachete de pe prova, cu 12 rachete, 2 lipseau, să bombardeze nava. Ne-au făcut semn să intrăm cu toții în castel. Au făcut un rondou scurt, au venit în aceeași poziție și au lansat toate rachetele. Șapte au lovit nava în plin în castel, incendiul a fost instantaneu, erau rachete mari cu napalm“, retrăiește clipa Dimitrache Delicote, care, la vremea respectivă, avea 33 de ani și era șef mecanic pe nava Fundulea.
Celelalte rachete au fost trase spre sala mașinilor. A fost, practic, o execuție, un exemplu dat lui Nicolae Ceaușescu care indirect îi ajuta pe dușmanii Iranului. Nu au vrut să scufunde direct nava. Dacă voiau asta, trăgeau o rachetă la mijlocul navei și se rupea în două.
"Eu eram în comandă sus. Pornisem motorul pe foarte încet înainte când au tras. Când am auzit primele bubuituri, am fost norocosul care nu s-a trântit la pământ. Eu m-am întors către aripă, către bord barem să îi mai înjur, să am o reacție. O rachetă s-a lovit de o grindă în comandă și s-a împrăștiat în bucăți mici de metal și i-au rănit foarte grav pe comandant și pe mai mulți din zonă. Eu, fiind în picioare, am luat pe cele mai mărunte și foarte puține față de ceilalți. A fost suprafața de impact mai mică“, își amintește Dimitrache Delicote.
A încercat să iasă din comandă spre exterior, dar nu a reușit, totul în jur fiind o perdea de foc. A coborât prin interior pentru a ajunge la cabina sa, să ia cheia de la instalația de CO2 din sala mașini proiectată să stingă incendiile puternice. Cabina fusese însă distrusă de o rachetă. Totuși, a găsit cheia după ușă, acolo unde era atârnată, și a ieșit afară pe punte.
"Am ieșit afară ca să pot respira și am adunat toți oamenii pe punte, nominal i-am strigat, să văd cine este prezent și apoi am lansat stația CO2 și s-a oprit totul pe vapor. Ne-am retras spre prova. Pe punte erau metal topit și cioburi de la hublouri împrăștiate“.
Atacul asupra cargoului Fundulea, legat de vizita lui Ceaușescu în Egipt
Atacul a fost efectuat în condițiile în care nava Fundulea se afla în mijlocul unei zone intens tranzitate, dar miza era prea mare.
„Atacul a fost legat de vizita lui Ceaușescu în Egipt, vizită care s-a soldat cu livrarea unei sume mari de bani, câteva milioane de dolari pentru Egipt, în sensul de ajutor, dar erau pentru împrospătarea armamentului. Și. pentru că în perioada aceea începuse războiul Iran - Irak, Egiptul fiind de partea irakiană, cu împrospătare de armament și muniție, venind indirect din România, prima navă românească a fost acostată de nava de război iraniană și bombardată. În perioada aia Ceaușescu era în vizită în Cairo. În momentul atacului, lângă noi era o flotă militară franțuzească, nu pot să uit nici în ziua de astăzi. S-au purtat mizer cu noi. Ei escortau flota comercială franțuzească. Au schimbat cursul toți și ne-au lăsat ca pe niște paria acolo. Nu a fost fair play din punct de vedere marinăresc“, spune Dimitrache Delicote cu regret și durere în glas.
Prima navă care le-a sărit în ajutor a fost o navă militară a statului Oman. Militarii le-au acordat primul ajutor și au încercat să stingă incendiul cu tunurile de apă de la bord, dar temperaturile foarte mari i-au forțat să se retragă. Au trimis un elicopter militar care a aterizat pe punte și i-a preluat pe comandant, pe bucătar și un ofițer grav răniți. La scurt timp, au apărut și multe elicoptere de la televiziunile de știri din zonă.
Următoarea navă care le-a oferit ajutorul a fost un remorcher olandez. Dar nu oricum. Pentru a stinge incendiul și pentru a încerca să salveze nava au cerut semnarea unui contract. Dimitrache Delicote, rămas cel mai mare în grad la bord, a devenit comandantul navei.
"Din comandă de la ei, aveau telefon prin satelit, am vorbit la Navrom cu directorul să semnez contractul de salvare. Cu restul echipajului și cu ei împreună am luptat 16 ore să lichidăm incendiul. Tot ei ne-au remorcat în Dubai“, își aminteste fostul mecanic șef, ca și când ar fi fost ieri.
În tot corpul a avut schije milimetrice de la fierul topit. În ani, corpul le-a scos pe rând afară
La revenirea în țară, tot incidentul a fost ținut secret, membrii echipajului neavând voie să sufle o vorbă despre cele întâmplate.
Inițial, s-a încercat vânzarea epavei, dar pentru că prețul oferit era prea mic, Ceaușescu a ordonat după doi ani aducerea navei în șantierul de la Galați. Remorcherul Hercules a fost trimis să o tracteze, iar reparațiile au costat peste 2 milioane de dolari.
La momentul de față nu se mai știe nimic de ea, ultima oară navigând sub numele „Simona“.
Comandantul navei, grav rănit, a decedat după șase luni într-un spital din Elveția. Dimitrache Delicote a suferit răni la o mână, la abdomen și la picioare, iar în tot corpul și mai ales în pielea capului a avut schije milimetrice de la fierul topit în urma exploziei rachetei în centrul de comandă. În ani, corpul le-a scos pe rând afară.
Dimitrache Delicote încă mai navighează, cam un voiaj pe an pentru a se putea dedica pasiunii sale - pescuitul. În anii de marinărie s-a mai confruntat și cu un uragan când era pe o navă mică de pasageri, dar și o arestare a navei pe care se afla, în Congo.
http://www.dailymotion.com/video/xfdazt
