„Bună ziua. Colecționez ziare tipărite. Aș dori un exemplar pe hârtie din ziarul dumneavoastră. Dacă este posibil să-l trimiteți prin poștă. Locuiesc în țara Lituania”. Așa sună e-mailul scris în limba engleză al unui colecționar de ziare tipărite venit pe adresa redacției Libertatea.
Alvydas Jurka este un pensionar în vârstă de 63 de ani, care și-a dedicat mai bine de jumătate din viață acestei pasiuni anacronice. Abia colecționase primele sute de ediții când a început declinul presei pe print. Din 1994 și până în 2018, circulația ziarelor pe hârtie a scăzut la jumătate. Apoi a venit pandemia de COVID-19, când mai multe ziare locale nu au mai apărut și în varianta tipărită. Printre studiile puse la dispoziția publicului atunci se număra și unul care spune că noul coronavirus nu se ia de pe hârtia de ziar.
Apoi a venit o nouă lovitură. La finalul anului trecut, hârtia de tipărituri, care la noi este doar de import, s-a scumpit cu 50% – 70%. Toți acești factori ar putea duce la finalul presei tipărite din România, titrau mai multe ziare. Epoca tirajelor de milioane de exemplare a apus de mult, cam de când lituanianul Jurka începea ambițioasa colecție.
Primele trei ziare ca tiraj vândut în trimestrul al treilea al anului trecut la noi erau Click (36.000 de exemplare), Libertatea (18.000) și Gazeta Sporturilor (10.000). Celelalte titluri naționale, Adevărul și Jurnalul Național, sunt la aproximativ 3.000 de exemplare, potrivit Libertatea.
A adunat presă tipărită în 80 de limbi
Mergând împotriva curentului, lituanianul Alvydas Jurka a adunat 3.700 de ediții, peste o sută în fiecare an. A început să le strângă acum 33 de ani, inspirat de tatăl său, care a colecționat hărți ale lumii. Astăzi, colecția sa cuprinde ziare din 70 de țări, în 80 de limbi diferite. Majoritatea ziarelor pe care le are sunt în lituaniană, rusă, ucraineană și engleză.
Pe lângă ziarele cumpărate de el, o parte i-au fost trimise de diferite redacții. Bărbatul scrie către redacții e-mailuri în care le povestește despre pasiunea sa și uneori răspunsul îi vine prin poștă: un ziar cu miros de cerneală tipografică. Dar nu toate redacțiile au răspuns cererii sale de pe e-mail, spune Alvydas Jurka.
Peste ziarul Libertatea a dat în online acum câțiva ani. A scris și atunci un e-mail, cerând un exemplar print, dar nu i s-a răspuns. Are însă o strategie, retrimite e-mailurile la care nu primește răspuns periodic și cere ziare din nou.
„Unii editori chiar îmi blochează adresa. Mulți trimit ziare în format PDF, dar am nevoie de original”, mai scrie bărbatul.
Ziarele mici dispar primele
El și pasiunea sa au ajuns și înainte subiect de presă. În 2018, ziarul german „Rundschau” din Rotenburg îi publica povestea pe care apoi avea să o primească prin poștă. Bărbatul încă lucra atunci la un supermarket din orașul Utena, din estul Lituaniei.
Între timp, lituanianul a ieșit la pensie și are mai mult timp pentru hobby-ul său. A strâns până acum titluri precum The Irish Times, Irish Independent, Wiener Zeitung și Le Monde. Iar colecția sa crește în valoare cu fiecare publicație care renunță la print.
Din 1989, de când a început colecția de ziare până în prezent, Jurka spune că a observat că sunt mai puține ziare în print și că mai ales ziarele mici au încetat să mai tipărească.
„În viitor, doar cei cu o poziție financiară bună vor mai avea ziare tipărite!”, face o predicție colecționarul. Una de pus în titlul articolului din Libertatea, pe care îl va primi în curând prin poștă.