Săpăturile preventive, efectuate pe un deal situat la est de sat, au scos la iveală o suprapunere rară de epoci istorice.

În perimetrul cercetat, experții au identificat inițial vestigii din mileniul IV î.Hr., aparținând culturii Baalberge, inclusiv un șanț trapezoidal și morminte „ghemuite” din neoliticul târziu, precum și urmele unei posibile movile funerare din epoca bronzului.

O descoperire care a schimbat cursul săpăturilor

Adevărata surpriză a apărut însă în momentul cercetării unei gropi atipice, lungă de doi metri și lată de 75 de centimetri.

Deși prezența unei lespezi mari de piatră sugera inițial un alt mormânt, săpăturile au dezvăluit o intrare secretă.

Straturile de umplutură coborau în diagonală adânc în solul solid de loess, conducând către un pasaj subteran cu o înălțime de aproximativ 1,25 metri.

Tavanul acestuia era modelat sub forma unui fronton ascuțit, o caracteristică a structurilor cunoscute de specialiști drept „case de pământ” (Erdstall).

Vestigii ale unei prezențe misterioase

Interiorul tunelului a oferit indicii prețioase, dar și noi întrebări. Arheologii au recuperat:

  • Fragmente ceramice din Evul Mediu târziu;
  • O potcoavă și resturi de cărbune;
  • Oase de animale mici și un schelet complet de vulpe.

Un detaliu interesant este prezența unui strat subțire de cărbune pe podea. Întrucât solul de dedesubt nu era înroșit (semn al expunerii prelungite la căldură), experții au dedus că focul a ars acolo pentru foarte scurt timp.

Mai mult, intrarea părea să fi fost blocată deliberat cu un grup de pietre mari îngrămădite, sugerând o sigilare intenționată a pasajului.

Enigma tunelurilor de sub morminte

Aceste „case de pământ” — sisteme de tuneluri subterane, uneori dotate cu camere — sunt specifice unei zone ce cuprinde sudul Germaniei, Austria și Cehia, fiind datate de obicei între secolele XII și XV.

Ceea ce intrigă cel mai mult la descoperirea din Dornberg este amplasarea. Experții subliniază că vechiul sit neolitic era probabil încă vizibil la suprafață în Evul Mediu.

De regulă, oamenii acelei epoci evitau să perturbe locurile de veci ancestrale, superstițiile legate de morminte fiind puternice. Scopul exact al acestui labirint subteran rămâne necunoscut.

Nu există dovezi definitive care să ateste dacă tunelurile serveau drept refugiu în calea raidurilor sau dacă aveau o funcție religioasă ori ritualică, păstrând încă secretul celor care au îndrăznit să sape sub mormintele străvechi.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.