Un model care credea că e „în vis” a cumpărat tuturor clienților micul dejun la McDonald’s și a evacuat un aeroport și așa a aflat de ce afecțiune suferea
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Fotomodelul Rosie Viva a fost diagnosticat cu tulburare bipolară la vârsta de 22 de ani, după ce a determinat conducerea aeroportului Stansted să evacueze toți pasagerii, relatează BBC.
Prietenă apropiată cu starul pop Dua Lipa, Rosie a vorbit deschis despre momentul dramatic care a dus la diagnosticul ei. Tânărul model de modă britanic a provocat un incident de securitate și o evacuare în masă în 2018, când a declanșat o alarmă de incendiu pe aeroportul Stansted. Avea doar 22 de ani la acea vreme și a ajuns într-o secție de psihiatrie după incident și a fost diagnosticată cu tulburare bipolară.
Ea a vorbit despre experiență și cum a acceptat diagnosticul într-o serie de interviuri, săptămâna aceasta, inclusiv un film de 20 de minute pe Channel 4. Filmul urmărește „mania, halucinațiile și depresia severă” cu care s-a confruntat Rosie Viva în săptămânile care au urmat evacuării din aeroportul Stansted.
Vorbind la podcastul BBC Access All, ea a povestit ce a dus la declanșarea alarmei de incendiu.
Rosie nu dormise toată noaptea. Era încântată să zboare în Croația, pentru a-și întâlni părinții, pentru o vacanță. Somnul ei era haotic și sporadic, de la despărțirea recentă de iubit. În ciuda acestui fapt, se simțea, într-un mod ciudat și surprinzător, în vârful lumii.
La ora 1.00 ea a decis să alerge prin Londra. A venit dimineața, ea tot nu dormise, s-a îndreptat spre aeroport crezând că era într-un vis.
Ea a sărutat un străin într-o cafenea, a furat din magazine și a cumpărat tuturor clienților micul dejun la un fast food McDonald's.
„Mă gândeam, sincer, aceasta nu este viața reală”, a declarat Rosie, pentru podcastul BBC Access All.
Era hiper-alertă. Vederea și auzul ei erau mai clare ca oricând și simțea că bătăile inimii ei „sunau ca la sfârșitul unui concert”, atât de tare se auzeau.
La aeroportul Stansted, Rosie a început să pună la îndoială ceea ce experimentează și a simțit nevoia bruscă de a o suna pe mama ei.
„Când a răspuns, a spulberat iluzia”, spune Rosie. „Mi-am dat seama că era viața reală și am ajuns la punctul în care totul crapă. Am simțit un fel de sentiment de panică”.
Rosie s-a uitat în jur, a văzut o gaură în perete și s-a îndreptat spre ea. „Am sărit în depozitul de bagaje. Era o alarmă de incendiu pe partea stângă și îmi amintesc că am lovit-o cu mâna. Tot ce îmi amintesc este că am auzit declanșîndu-se alarmele și am văzut polițiști alergând spre mine”.
Polițiștii au ajuns la Rosie în timp ce restul aeroportului era evacuat. Și-au dat seama repede că trebuie să meargă la spital și că avea halucinații. Deși apariția lor ar fi putut fi tulburătoare, Rosie spune: „Îmi amintesc doar un moment ciudat de ușurare, acela în care am primit ajutor”.
Rosie nu se simțise bine de multă vreme și reacțiile ei la evenimente păreau mereu mai „extreme” în comparație cu prietenii ei.
„Dacă mă supăra ceva foarte mic, aveam trei săptămâni de depresie care pur și simplu nu se mai terminau”, spune ea. Alteori nu putea să meargă la muncă „pentru că un băiat mă urmărea”, dar nu știa de reacționa așa, când alții nu o făceau.
Își vizitase medicul de mai multe ori, dar nu știa cum să exprime ceea ce trăia, iar sprijinul pe care l-a primit nu i-a fost niciodată de ajutor.
Despărțirea de iubitul ei fusese unul dintre primele semne că ceva era serios în neregulă. În loc să se simtă devastată, Rosie s-a surprins jubilând și plină de energie. Prietenii ei au presupus că probabil încearcă să-și ascundă durerea.
Apoi, după cum spune chiar ea, limbajul și gândurile ei au devenit „super spirituale și religioase”.
„Părinții mei și-au pierdut un fiu din cauza leucemiei când avea 7 ani și am început să împărtășesc online că simțeam că sunt o reîncarnare a lui”, povestește tânăra.
Acest lucru avea să devină mai târziu un indicator important că Rosie era într-o stare maniacală. Împreună cu lipsa de somn, Rosie suferea de psihoză, în timpul episoadelor ea vedea și auzea lucruri care nu existau.
După incidentul de la Stansted, o ambulanță a dus-o pe Rosie la clinica A&E, unde și-a petrecut următoarele 24 de ore. Sora ei mai mare era alături de ea, iar mama ei zburase înapoi din Croația.
„Am avut momente în care am înțeles ce se întâmplă”, spune Rosie. „Dar apoi spuneam lucruri de genul: este în regulă dacă merg în vacanță?”.
I s-a găsit un pat într-o secție de psihiatrie și a fost internată acolo, conform Legii privind sănătatea mintală, pentru ca autoritățile să fie sigure că este în siguranță și primește tratamentul potrivit. Ea avea să rămână internată acolo în următoarele trei luni.
„Am momente în care îmi amintesc bucăți din acea perioadă”, spune ea. „Practic, nu am dormit încă două luni. Nivelul ăsta de psihoză a fost pur și simplu bizar, pentru că nu mi-am recunoscut părinții timp de aproximativ două săptămâni. Nu pot să verbalizez cum se simte asta, să fii închis într-o cameră din cauza modului în care gândește mintea ta”.
La câteva zile după ce a ajuns în secție, Rosie a fost diagnosticată cu tulburare bipolară de tip 1. Ea spune că a fost nevoie de aproximativ șase săptămâni pentru ca noul ei medicament antipsihotic să își facă efectul și să înțeleagă ce înseamnă diagnosticul.
Potrivit organizației caritabile Mental Health UK, Tulburarea bipolară de tip 1 este caracterizată de cel puțin un episod de maxime extreme, cunoscut sub numele de manie, care durează mai mult de o săptămână. Oamenii vor trăi, de asemenea, momente de depresie, printre altele.
Rosie are, de asemenea, „ciclism rapid”, unde se confruntă cu manie urmată de episoade de depresie de mai multe ori pe an. Ea spune că trăiește și schimbări mai mici de dispoziție, care pot apărea la câteva ore unul de celălalt.
Este o boală pe care o va avea pe tot parcursul vieții, care poate fi gestionată cu diferite tratamente, inclusiv medicamente.
„Nu există manual”, spune Rosie, care își gestionează afecțiunea cât poate de bine. „Îmi iau medicamentele în mod religios și am ajuns să accept că asta vreau să fac pentru tot restul vieții. Acum, dacă ceva mă supără și cad, nu aș spune că medicamentele mele vindecă depresia, ci doar mă fac puțin mai rațională”.
După ce a fost externată, lui Rosie i s-au oferit, de asemenea, trei ani de sprijin în ambulatoriu prin NHS, pentru a elabora un plan de management legat de dietă și exerciții fizice.
Rosie constată că e înfloritoare atunci când mănâncă bine, bea puțin alcool și are o rutină bună de somn. Alergarea a devenit „locul ei fericit”, o ajută la arderea excesului de energie, într-un fel în care exerciții relaxante, precum yoga, nu o fac.
Mersul la o plimbare „fără telefon și ascultând sunetele lumii” a devenit, de asemenea, cheie pentru ca Rosie să-și găsească perspectiva în momentele provocatoare.
Ea a realizat un film despre experiența ei, Modelling, Mania and Me, pentru serialul Shot By You, de la Channel 4, care oferă o perspectivă brută asupra vieții ei cu bipolar.
„A fost o eliberare pe care nu am mai avut-o niciodată”, spune ea. „Aproape că a fost ca și cum ai vorbi cu un terapeut sau cu un prieten”.
Au trecut patru ani de la incidentul de pe aeroportul Stansted, iar Rosie a învățat să trăiască cu această afecțiune, alături de cariera ei de model pentru branduri mari precum Gucci și Yves Saint Laurent. Ea a devenit, de asemenea, ambasador pentru Bipolar UK.
„Încă sunt o tânără normală, de 27 de ani, care se gândește: cum să fac față la asta, care e deasupra a orice altceva? Nu devine mai ușor, doar mentalitatea ta care devine mult mai blândă”.
