A expirat condamnarea lui Vadim Benyatov, spionul azer care a fugit din România înainte de sentința în dosarul „Privatizărilor Strategice”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Vadim Benyatov, un bancher de origine azeră condamnat în 2015 în România pentru spionaj economic, cere acum constatarea prescrierii dreptului statului român de a-l urmări internațional pentru executarea pedepsei.
Cuprins:
- Informații secrete în privatizarea companiilor strategice
- A fugit din România înainte de condamnare
- Cehia, Italia și Franța au refuzat extrădarea
- Sesizare la CCR: Legea cooperării internaționale nu e clară
- Motivarea instanței: hotărârile Cehiei, Italiei și Franței sunt irelevante
- Condamnări înjumătățite în Dosarul Privatizărilor Strategice
- Acuzațiile DIICOT pentru Stamen Stanchev și Vadim Benyatov
- Cei patru străini condamnați au fugit din țară
În același timp, Benyatov solicită revocarea mandatului european de arestare emis pe numele lui în această speță.
Informații secrete în privatizarea companiilor strategice
Cetățeanul azer a fost trimis în judecată în România în 2007, în dosarul cunoscut ca „Privatizările Strategice”. Procurorii l-au acuzat de spionaj, subminarea economiei naționale și constituirea unui grup infracțional organizat.
Mai exact, bancherul azer ar fi coordonat un grup de consultanți care ar fi obținut și divulgat informații secrete din domeniul energetic și al privatizărilor unor companii strategice precum Poșta Română, Petrom, Electrica Muntenia Sud, Societatea Română de Radiotelecomunicații, plus alte societăți de interes național.
În final, a fost condamnat definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție la 4 ani și 8 luni de închisoare pentru pentru constituire de grup infracţional organizat şi divulgare a informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice.
Deși în ultimii 10 ani Benyatov a fost identificat și reținut pe teritoriul Cehiei, Italiei și Franței, toate cele trei state au refuzat predarea lui în România.
A fugit din România înainte de condamnare
Potrivit legii, termenul de prescripție al executării pedepsei în cazul condamnărilor mai mici de 15 ani este de 5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executată.
Vadim Benyatov, care potrivit actelor din dosar domiciliază acum în Praga, Cehia, spune că prescripția a intervenit în cazul lui după 9 ani și 8 luni de la pronunțarea deciziei definitive de condamnare, mai precis pe data de 27 septembrie 2024.
Benyatov trebuia să execute 4 ani și 8 luni de închisoare în Dosarul Privatizărilor Strategice, urmare a condamnării din 27 ianuarie 2015 pronunțată de Înalta Curte.
El a fugit din țară, discret, înainte să fie condamnat, deoarece instanțele i-au redus măsurile preventive de la arest, la control judiciar, apoi i-au ridicat, pe 14 august 2007, și interdicția de a părăsi teritoriul României.
Cehia, Italia și Franța au refuzat extrădarea
Pe data de 29 noiembrie 2024, Vadim Benyatov a depus pe rolul Tribunalului București o contestație la executare prin care arată că i-a „expirat” condamnarea din 2015.
În perioada 2015-2025, Vadim Benyatov a fost prins în Cehia, Italia și Franțe, însă toate aceste state au refuzat să îl predea autorităților din România:
- La data de 27 februarie 2015, adică la mai puțin de o lună de la condamnare, Vadim Benyatov a fost localizat în Cehia. Oficial, cehii au comunicat că refuză să-l predea pe spion pe 14 noiembrie 2017.
- Pe 3 martie 2018 Vadim Benyatov a fost reținut în Italia, însă italienii au comunicat că refuză extrădarea acestuia pe 2 martie 2020.
- Pe 15 septembrie 2021, Benyatov a fost reținut, a treia oară, în Franța. Curtea Apel Aix En Provence a hotărât, pe 9 februarie 2022, să respingă solicitarea autorităților române de a-l preda pe spionul ceh.
Sesizare la CCR: Legea cooperării internaționale nu e clară
În condițiile în care trei state au refuzat deja predarea lui Vadim Benyatov către autoritățile din România, avocații acestuia au cerut și au obținut sesizarea Curții Constituționale a României cu o excepție de neconstituționalitate a prevederilor art. 90 alin.5 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.
- „Dispozițiile art. 33 alin.2 și art. 90 alin.5 din Legea nr. 302/2004 sunt lipsite de claritate și de previzibilitate în condițiile în care legea nu distinge între situațiile în care procedurile de predare/extrădare sunt admise iar persoana condamnată este predată statului solicitant și situațiile în care procedurile de extrădare/predare sunt respinse iar persoana condamnată nu este predată statului solicitant în vederea începerii executării pedepsei.
- Simpla transmitere a cererii de extrădare sau a mandatului european de arestare nu pot fi apte a genera efectul întreruptiv de prescripție prevăzut de Legea nr. 302/2004 și de Decizia nr. 2/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii (n.r. – RIL), dacă această transmitere nu este și utilă în sensul de a pune în executare cererea de extrădare sau mandatul european de arestare”, au arătat avocații lui Vadim Benyatov.
Potrivit dispozițiilor atacate la CCR, „transmiterea spre executare a mandatului european de arestare autorității străine competente să îl primească sau să îl execute întrerupe cursul prescripției”.
În decizia RIL 2/2012, judecătorii ICCJ au statuat: „Transmiterea directă a mandatului european de arestare emis de către autorităţile române către autorităţile judiciare ale statului membru pe teritoriul căruia a fost localizată persoana solicitată întrunește toate elementele care caracterizează o cerere de extrădare, caz în care se impune a fi recunoscut efectul prevăzut de lege, și anume acela de cauză specială de întrerupere a prescripţiei”.
Mai exact, cursul prescripției este întrerupt de emiterea unui nou mandat, dată de la care începe să curgă un nou termen de prescripție. Teoretic, situația se poate perpetua ori de câte ori situația o impune.
Motivarea instanței: hotărârile Cehiei, Italiei și Franței sunt irelevante
Libertatea a consultat Hotarârea nr. 339/2025 din 27 martie 2025, prin care Tribunalul București i-a respins lui Vadim Benyator contestația la executare, cu următoarele argumente:
- „Temeiurile care au justificat emiterea mandatului european de arestare subzistă, pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată numitului (Vadim Benyatov – n.r.) nefiind executată, iar întreruperea cursului prescripției executării pedepsei este generată de însăși conduita persoanei condamnate care, deși are cunoștință despre hotărârea de condamnare și mandatul european de arestare, se sustrage de la executarea pedepsei.
- Astfel cum s-a reținut în Decizia nr. 2/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, transmiterea directă a mandatului european de arestare emis de către autorităţile române către autorităţile judiciare ale statului membru pe teritoriul căruia a fost localizată persoana solicitată întrunește toate elementele care caracterizează o cerere de extrădare, caz în care se impune a fi recunoscut efectul prevăzut de lege, și anume acela de cauză specială de întrerupere a prescripţiei.
- În cauza de față, au avut loc întreruperi succesive ale termenului de prescripție a executării pedepsei aplicate condamnatului (Vadim Benyatov – n.r.), prin transmiterea mandatului european de arestare nr. 20/28.01.2015 către autoritățile din Cehia, Italia și Franța, ultima întrerupere având loc la data de 16.09.2021 astfel cum rezultă din Decizia Camerei de Instrucție din 9.02.2022.
- Asemenea manifestare expresă a autorităţilor române, în sensul solicitării de predare, adresată autorităţilor statului pe teritoriul căruia se află infractorul ori persoana condamnată ce a fost în mod efectiv localizată, în temeiul mandatului european de arestare, întrunește, în mod deplin, exigenţele unei cauze care justifică întreruperea prescripţiei, în contextul în care actul îndreptat împotriva persoanei solicitate urmărește conformarea persoanei acuzate ori condamnate la procedurile penale pentru care este căutată.
- Așadar, reține instanța că, în timp ce transmiterea prin difuzare nu ar putea fi asimilată cu o cerere de extrădare, statul de executare nefiind identificat, iar derularea procedurii nefiind efectiv îndreptată împotriva persoanei căutate, transmiterea directă a mandatului european de arestare (mandat care acoperă un câmp de aplicare identic cu cel al extrădării, căreia în concret i se substituie) reprezintă o cauză specială de întrerupere a prescripției executării pedepsei.
- Soluțiile ulterioare, pronunțate de autoritățile judiciare ale statelor membre pe teritoriul cărora a fost localizată persoana condamnată, nu prezintă relevanță din perspectiva întreruperii cursului prescripției executării pedepsei.
- În cazul de faţă condamnarea a fost dispusă de autorităţile din România, iar hotărârile de refuz al predării pronunţate de autorităţile din Cehia, Italia și Franța nu atrag anularea formelor de executare ale mandatului național emis iniţial, neexistând dispoziţii legale care să impună anularea sau retragerea mandatului de executare în situația de față”, arată judecătorul în Hotarârea nr. 339/2025 din 27 martie 2025.
Condamnări înjumătățite în Dosarul Privatizărilor Strategice
Completul de cinci judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a pronunțat, pe data de 27 ianuarie 2015, pedepse reduse până la jumătate pentru majoritatea celor judecați în Dosarul Privatizărilor Strategice pentru infracțiuni de spionaj și trădare prin transmitere de secrete:
- Vadim Benyatov a fost condamnat în lipsă la 4 ani şi 6 luni de închisoare cu executare pentru constituire a unui grup infracţional organizat şi divulgare a informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice. La fondul dosarului, Benyatov primise o pedeapsă de 10 ani de închisoare cu executare.
- Stamen Stanchev a fost condamnat în lipsă la 5 ani şi 2 luni de închisoare cu executare. Instanţa i-a redus astfel pedeapsa primită la fond, de 11 ani de închisoare pentru spionaj şi iniţierea şi sprijinirea unui grup infracţional organizat.
- Codruţ Sereş a primit 4 ani şi 8 luni de închisoare cu executare, pentru trădare prin transmitere de secrete. Inițial, acesta fusese condamnat la 6 ani. Sereș a fost eliberat condiționat în 11 aprilie 2018, fiind ajutat de prevederile recursului compensatoriu și de faptul că a scris două cărți.
- Zsolt Nagy a primit 4 ani de închisoare cu executare (pedeapsă redusă de la 5 ani), pentru aderare la un grup infracţional.
- Mihai Radu Donciu, fost consilier al șefului Ministerului Comunicațiilor, a primit o pedeapsă de 5 ani de închisoare pentru trădare prin transmitere de secrete (7 ani la fond).
- Mihai Dorinel Mucea, fost adjunct al şefului Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), a fost condamnat la 4 ani şi 6 luni de închisoare pentru trădare prin transmitere de secrete (6 ani la fond).
- Instanţa l-a mai condamnat pe cetăţeanul ceh Michal Susak la 4 ani şi 8 luni de închisoare cu executare. Susak fusese condamnat iniţial la 10 ani de închisoare.
- Mircea Călin Flore, senior director CSFB Europe Ltd. Londra la data faptelor, cetăţean româno-englez, a primit o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni de închisoare cu executare. La judecarea în primă instanţă, Flore primise o pedeapsă de 9 ani şi 6 luni de închisoare.
- Gabor Kerekes a fost condamnat la 4 ani de închisoare cu executare, pedeapsă redusă de la 5 ani de închisoare primită la instanţa de fond, pentru aderare şi sprijinire a unui grup infracţional transnaţional.
- Cetăţeanul turc Mustafa Oral a fost condamnat în lipsă la o pedeapsă de 3 ani de închisoare cu executare. Instanţa de fond îl condamnase pe Mustafa Oral la 5 ani de închisoare, pentru iniţiere şi sprijinire a unui grup infracţional transnaţional.
Acuzațiile DIICOT pentru Stamen Stanchev și Vadim Benyatov
Procesul „Privatizărilor Strategice” a început în 20 aprilie 2007 doar cu inculpații Stamen Stanchev, Mihai Dorinel Mucea şi Mihai Radu Donciu.
Aceştia au fost trimişi în judecată, în 18 aprilie 2007, sub acuzaţiile de constituire a unui grup infracţional organizat cu caracter transnaţional şi spionaj, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat cu caracter transnaţional şi trădare prin transmitere de secrete.
În acelaşi timp, s-a dispus judecarea separată a părţii din dosar referitoare la Vadim Benyatov. Azerul a fost trimis în judecată în 13 septembrie 2007 de către procurorii DIICOT, fiind acuzat că ar fi luat măsuri în vederea obţinerii de informaţii secrete din domeniul energetic, al economiei naţionale a României, informaţii care ar fi fost de natură să pericliteze securitatea statului.
În 30 martie 2009, procurorii DIICOT i-au trimis în judecată şi pe Codruţ Sereş, Zsolt Nagy, Gabor Kerekes, Mircea Călin Flore, Michal Susak şi Mustafa Oral.
Potrivit procurorilor DIICOT, în perioada 30 mai 2005 - 21 noiembrie 2006, aceştia au constituit sau aderat la un grup infracţional organizat cu caracter transnaţional, din care au făcut parte şi Vadim Benyatov, Stamen Stanchev, Dorinel Mihai Mucea şi Mihai Radu Donciu, în scopul comiterii unor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.
Cei patru străini condamnați au fugit din țară
Cei şase trimişi în judecată în martie 2009 au fost acuzaţi de activităţi ilicite cu caracter penal derulate în legătură cu:
- privatizarea SC Electrica Muntenia Sud,
- vânzarea unui pachet de 8% din acţiunile Petrom,
- procese de privatizare/restructurare a SC Romaero SA Bucureşti şi SC Avioane SA Craiova, aflate în portofoliul MEC-OPSPI,
- consultanţă în vederea privatizării SN Radiocomunicaţii,
- adjudecarea licitaţiei pentru asigurarea consultanţei în vederea restructurării şi privatizării CN Poşta Română din portofoliul MCTI,
- selectarea prin licitaţie a consultantului internaţional pentru listarea la bursă a pachetului de 46% din acţiunile deţinute de statul român la SC Romtelecom SA din portofoliul MCTI.
Vadim Benyatov, Stamen Stanchev, Michal Susak și Mustafa Oral au fugit din țară înainte de finalizarea procesului și de atunci sunt urmăriți internațional.
Foto: Agerpres
