Doamnele care conduc „mașini” de două milioane de euro: „La două jumate e trezirea”/„Dacă nu-ți place, nu reziști”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
41 de femei fac parte din echipa de 117 vatmani angajați la Societatea de Transport Public Timișoara (STPT). Recent, în capitala Banatului au ajuns 40 de tramvaie noi, cumpărate pe fonduri europene din Turcia și care costă, fiecare, două milioane de euro.
Cuprins:
Ca să ajungă pe traseu, doamnele care lucrează în tura de dimineață trebuie să se trezească între orele 2.00 și 3.00. Două dintre vatmanițele STPT și-au spus poveștile pentru Libertatea.
Vânzătoarea devenită vatmaniță
Societatea de Transport Public Timișoara are angajate 271 de femei. Dintre acestea, 12 conduc troleibuze, cinci sunt angajate ca șoferițe de troleibuz, iar 41 sunt vatmanițe.
Odată cu înnoirea parcului de mijloace de transport în comun din Timișoara, vatmanii care lucrau pe vechile tramvaie sau pe garniturile modernizate au ajuns să conducă tramvaie turcești noi care valorează aproximativ două milioane de euro fiecare. Una dintre vatmanițele STPT este Elena Mihai (54 de ani). Originară din județul Olt, Elena s-a mutat la Timișoara, când încă nu era căsătorită. A venit la sora ei, stabilită deja în Timișoara.
După mutarea în Timișoara, Elena a lucrat o perioadă ca vânzătoare la un magazin alimentar. În Banat l-a cunoscut pe soțul său, vatman la Regia Autonomă de Transport Timișoara (RATT), așa cum se numea în trecut actuala societate. Când familiei Mihai i s-a născut fetița, Elena și soțul său au decis că e nevoie de o reconversie profesională a femeii.
„Nu am vrut să ducem fetița la părinți sau la bunici. Am preferat să o ținem lângă noi și am făcut în așa fel încât să lucrăm unul dimineața, celălalt după-masă. La magazin nu ne permitea programul să facem asta”, își amintește Elena, care are deja o experiență de 23 de ani la manșa tramvaielor din Timișoara.
[libvideo id="5223656"]
„Am îndrăgit meseria”
Cu un vatman experimentat în familie, Elenei nu i-a fost greu să învețe meseria. „Mai veneam la soțul meu. Nu mi s-a părut atât de greu și am îndrăgit meseria. Au fost mai multe tipuri de vagoane, le-am luat la rând, nu am avut nicio obiecție. Noi chiar am condus toate tipurile de vagon”, explică Elena. Vatmanița susține că nu a avut nicio problemă în a trece de la manșa vechilor tramvaie la „bijuteria” de două milioane de euro.
„Nu m-a speriat. Bordul este diferit. Sunt aplicații care trebuie făcute când se blochează. Aia a trebuit să învățăm. La partea cu manșa mi s-a părut același tip. Pentru noi nu a fost atât de greu”, mai spune Elena în timp ce manevrează tramvaiul, fiind în permanență atentă la aparatura de bord și oglinzi.
Vatmanița mărturisește că, în momentul în care au venit tramvaiele noi, vatmanii au resimțit o „apăsare”, pentru că noile garnituri nu au asigurare CASCO.
Angajata Societății de Transport Public Timișoara mai spune că oamenii, altădată nervoși din cauza frigului sau a căldurii excesive, sunt acum mai relaxați. De asemenea, noile tramvaie au rampe care le permit vatmanilor să ajute persoanele cu dizabilități să urce în mijlocul de transport în comun foarte ușor.
Cea mai grea parte a meseriei de vatman
Chiar dacă pare simplu să conduci un vagon care merge pe un traseu prestabilit, meseria de vatman nu este ușoară, afirmă angajatele din Timișoara. Cel mai greu este când liniile sunt umede. „Când e patinaj afară e foarte greu. E nisip pe șină, nu tot timpul poți să oprești cum trebuie. Când pică frunza e cea mai grea perioadă. Frânează mai greu, pleacă din stație foarte greu”, subliniază Elena, potrivit căreia numărul femeilor care conduc tramvaie în Timișoara a crescut față de acum 23 de ani, când s-a angajat ea.
Ca să respecte graficul de circulație și să fie pregătiți să iasă pe traseu în fiecare dimineață, Elena și colegii ei din tura de dimineață trebuie să se trezească în toiul nopții.
„Pentru mine la două jumate e trezirea. La ora 4.00 suntem în depou. Acasă, când te întorci, trebuie făcute toate cele necesare în gospodărie: spălat, călcat, mâncare”, explică vatmanița, conștientă că poartă pe umeri responsabilitatea a sute de călători.
„Trebuie să conduci în așa fel încât să stăpânești tramvaiul, să fii sigur că îl oprești în stația respectivă, să fii sigur că îl oprești la un impact. Sunt mașinile foarte aproape de linie. Pot să iasă din parcare și atunci trebuie să poți să le eviți”, a exemplificat „șoferița” de Bozankaya.
Legătura „din priviri” cu pasagerii vechi
Elena este bucuroasă că în cei 23 de ani de carieră nu a avut incidente majore. Femeia spune că, mergând cu tramvaiul prin oraș, a ajuns să-i cunoască pe călătorii pe care-i ia din stație spre școală sau la serviciu.
„Ne cunoaștem din priviri”, spune vatmanița aflată pe traseul liniei 8, în momentul în care a vorbit pentru cititorii Libertatea. În funcție de necesități, Elena urcă și la manșa unor tramvaie de pe alte linii. În privința satisfacției financiare pe care i-o oferă meseria de vatman, femeia susține că nu este mulțumită.
„Eu consider că s-ar putea un pic mai mult, pentru că trezitul nostru este foarte… O clipă de neatenție și ai făcut o catastrofă. Atenția este obligatorie, iar salariile nu sunt pe măsura așteptărilor noastre”, mărturisește vatmaniță de la Timișoara.
Chiar dacă satisfacția financiară nu este pe măsura așteptărilor, Elena Mihai le încurajează pe femeile care vor să urmeze o carieră în domeniu. „Dacă le place ceea ce facem noi, să vină. Le așteptăm cu drag. Aici nu se lucrează fizic. Este uzură psihică”, a mai explicat Elena.
De la fabrica de mănuși la tramvaie
O altă vatmaniță de la Societatea de Transport Public Timișoara este Daniela Lasso (59 de ani). Până în 2004 a lucrat la fabrica de mănuși din Timișoara. Când s-a închis, Daniela s-a angajat „la tramvaie”, unde, la fel ca în cazul Elenei Mihai, lucra deja soțul său. „M-am orientat și am zis că e bine pentru că e un serviciu stabil. Nu a fost ceva... A fost spontan”, își amintește timișoreanca.
[libvideo id="5223692"]
Pe Daniela am găsit-o la manșa unui tramvai Armonia de pe linia 1. În general, lucrează pe noul model turcesc Bozankaya. Spune că e fascinată de slujba ei. „E o meserie frumoasă. Mie îmi place foarte mult”, vorbește cu entuziasm Daniela.
Nici trecerea de la tramvaiele vechi la cele noi nu i-a creat Danielei dificultăți: „Eu sunt o fire care se acomodează foarte repede”. Gândul că trebuie să conducă un tramvai de două milioane de euro fără asigurare CASCO, de asemenea, nu a speriat-o pe vatmaniță.
„Nu am avut o problemă cu asta. Dacă conduci preventiv, nu ai o problemă că e vagonul mai scump sau mai ieftin. Tot așa te duci cu el, să nu ai probleme, evenimente. Eu circul cât mă simt în siguranță”, susține Daniela Lasso.
O fire foarte calmă, greu de supărat
În cariera sa de peste 20 de ani, vatmanița nu a avut niciodată probleme cu călători nervoși sau recalcitranți. „Nu mă supără nimic pentru că sunt o fire foarte calmă. Aici nu ai voie să te enervezi și să te cerți, că nu ajungi la niciun rezultat”, a mai punctat Daniela.
De salariul pe care îl primește, vatmanița se declară mulțumită. Nu o deranjează nici că trebuie să se trezească la ora 2.00 și le încurajează pe alte doamne să facă pasul spre această meserie: „Să încerce, că încercarea moarte n-are”. Salariul de vatman la Societatea de Transport Timișoara este cuprins între 5.000 și 8.000 de lei net, în funcție de numărul de ore lucrate.
MistyDo49 08.03.2025, 19:51
La mulți ani! Multă sănătate și spor în tot ceea ce faceți!