Viața unui puști din Coasta de Fildeș ajuns în Ardeal: „Românii sunt primitori, generoși, chiar dacă mai sunt și excepții. Semănăm la petreceri”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Kevin Bakare, 18 ani, a sosit în vară și descoperă Ardealul, atacantul de la Minaur Baia Mare mărturisind pentru Libertatea că a ales România în detrimentul Cehiei sau Spaniei pentru că e o rampă de lansare mai bună pentru Europa în perspectiva carierei viitoare.
Cuprins:
Kevin Bakare este doar unul dintre ultimii străini sosiți în fotbalul românesc pentru a-și desena un nume, cât se poate de rapid, ca să facă apoi pasul către Occident. Atacantul de 18 ani din Coasta de Fildeș a fost adus vara trecută de multipla campioană a României, CFR Cluj, și „feroviarii” l-au direcționat către Minaur Baia Mare, în eșalonul secund, pentru a avea minute și a crește la prima experiență externă pentru un tânăr sosit direct de pe continentul african. Kevin a recunoscut că parcurge perioade dificile vizavi de adaptare, dar își păstrează cumpătul la mii și mii de kilometri depărtare de locurile natale.
Libertatea: Kevin, cum este pentru un tânăr de 18 ani să vină departe de țara lui, tocmai în România?
Kevin Bakare: M-am instalat foarte bine aici în România. În primul rând, am fost întâmpinat de oficialii de la CFR Cluj, am fost condus la apartamentul meu unde am locuit cu un alt fotbalist ivorian, care venise în Transilvania înaintea mea, totul a decurs foarte bine. Apoi, s-a considerat că este cel mai bine să fiu împrumutat la Baia Mare, unde, de asemenea, este foarte bine. Am o viață simplă și liniștită, astfel că mă pot concentra la meseria mea.
- Ce știai despre România înainte să ajungi în această țară?
- Știam câteva chestii legate de fotbal, că are particularitatea lui și că acordă atenție și jucătorilor din străinătate. Fiecare țară are regulile sale, până acum am observat că fotbalul de aici nu este chiar așa de rău. Despre țară nimic, dar pot să spun că-mi este bine până acum.
„Românii sunt primitori, generoși, chiar dacă mai sunt și excepții”
- Ce-ți place cel mai mult aici?
- Sunt în premieră în această țară, dacă nu mă înșală memoria sunt doar de trei luni pe pământ românesc, sunt încă în faza de a descoperi aceste locuri. Totul este nou pentru mine, dar prima impresie este pozitivă. O țară cu adevărat europeană.
- Românii cum sunt ca oameni? Din primele impresii...
- Ei bine, românii sunt oameni frumoși, ospitalieri, primitori, prietenoși, amabili și generoși. (râde) Dar, după cum se știe, mai sunt și excepții, unul, două oameni, care sunt altfel, însă ideea generală e că oamenii au calități de apreciat.
- Ce te-a determinat să vii la o vârstă fragedă din Coasta de Fildeș tocmai în România?
- Motivele mele pentru România au fost voluntare, nu pentru că nu aș fi avut și alte propuneri din țări precum Cehia sau Spania, de exemplu. Dar am ales România pentru că această țară apreciază tineretul și va o locație bună pentru mine ca să pornesc cu adevărat în carieră. Voi putea descoperi foarte bine Europa și de unde să-mi încep cariera pe cerul european. Am încredere, am curaj, dar e totuși prima oară când sunt pe acest continent, într-o țară nouă, nu am mai pus piciorul în Europa până acum.
„Ne asemănăm la petreceri”
- Bine că ai sosit vara, dar, probabil, sosirea iernii și a zăpezii nu este confortabilă pentru un tânăr sosit de pe continentul african.
- Nu, nu mă sperie iarna. Dimpotrivă, abia aștept să aflu cum va fi când va ninge, profit de ocazie pentru a spune că ar fi prima oară când văd sau trăiesc așa ceva, abia aștept să simt cum este și ce sentimente îmi va da.
- Este ceva ce nu-ți place aici?
- Aș spune că nu am detectat detalii ce nu mi-au plăcut, cu excepția unor alimente care chiar nu-mi plac.
- Cum este interacțiunea cu oamenii din Baia Mare?
- Baia Mare este un oraș grozav cu oameni frumoși care iubesc fotbalul. Viața mea se învârte în jurul fotbalului, totul este filtrat astfel. Oamenii vin și susțin echipa la stadion, am văzut că și oamenii importanți ai orașului sunt alături de fotbal.
- Țara ta este la 9.000 de kilometri depărtare de România. Există vreo asemănare între români și ivorieni?
- România este foarte departe de Africa, mai ales că este în estul Europei. Dar da, există ceva asemănări, pe partea de petrecere. Românii iubesc petrecerile, detaliu care place și ivorienilor.
Schiță de autoportret
- Cum crezi că va decurge cariera ta aici?
- Momentan, progresul este lent, este foarte dificilă cu adaptarea la limbă și multe altele, dar îmi păstrez speranța că mă voi afirma în foarte scurt timp.
- Ce te caracterizează ca om?
- Determinarea, rigoarea și răbdarea. Sunt întotdeauna minuțios, dau tot și nu renunț la nimic. Sunt foarte serios în ceea ce fac și-mi aștept rândul la momentele de glorie.
- Ce te caracterizează în meseria ta, de fotbalist?
- Puterea, rezistența și furia de a învinge. Puternic în dueluri, rezistență pentru că-mi închei lucrurile cu stil și furia de a avea dorința să câștig indiferent ce se întâmplă.
- Știai pe cineva faimos din România până să ajungi aici?
-Niciun fotbalist român. Dar știam că frații mei ivorieni au jucat în campionatul de aici, destul de mulți, pentru a-și face un nume, apoi „au decolat” în fotbalul european, ceea ce este și scopul meu.
