Cum ajung viniluri de zeci de ani să valoreze sute de lei în târgul de vechituri din București: „Uite, frate, ăsta e original Electrecord!”

Nostalgia muzicii pe vinil recucerește România

Pe aleile prăfuite ale târgului de vechituri din București, printre ceasuri care nu mai ticăie, tablouri cu rame rupte, dar și altele de mare valoare, alături de telefoane cu disc vechi de peste 40 de ani, se adună o lume aparte.

Aici, vinilurile, discurile negre pe care puțini dintre noi le-am prins, cu coperți mari și colorate, acum adesea rupte și șifonate, dar purtând titluri ce poartă amprenta unei alte epoci sunt la mare căutare.

Sunt zeci de cutii de carton, majoritatea provenite de la bananele din Egipt, care îi „găzduiesc” pe Gică Petrescu, Ioana Radu, Benone Sinulescu, dar și pe interpreți internaționali.

Negocierile sunt în toi, însă vinilurile vechi de peste cinci decenii se vând la prețuri mici: 5-10 lei, în funcție de titlu.

„Uite, frate, ăsta e original Electrecord!”, strigă un vânzător, ridicând deasupra capului un disc cu Romica Puceanu din 1969.

În jurul lui, cumpărătorii se înghesuie ca la un mic ritual al nostalgiei. Nu toți au acasă un pick-up, dar toți sunt atrași de strigătul comerciantului.

Fiecare vinil poartă povestea unei generații

Cei trecuți de 40 de ani dau din mâini și transpiră serios pentru un album cu Phoenix sau Compact, amintindu-și de vremurile când îl ascultau pe ascuns, cu acul pick-up-ului tremurând pe vinil.

Cei mai tineri, care abia acum descoperă ce înseamnă cu adevărat un disc de vinil, își scot telefoanele din buzunare și caută pe internet cât valorează un album cu Beatles sau Pink Floyd.

E clar că fiecare vinil poartă cu el nu doar muzică, ci și povestea unei generații.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 10

„Caut vocea tinereții mele. O găsesc aici”

Mirosul de carton vechi, grafica copertelor și muzica de peste 50 de ani, în unele cazuri, creează un parfum pe care niciun playlist digital nu-l poate reproduce.

Spotify sau Apple Podcasts nu există pentru un bătrân cu pălărie care răsfoiește tacticos grămezile de discuri.

„Caut vocea tinereții mele. O găsesc aici, pe vinil. O caut pe Irina Loghin. Dacă o găsesc, sunt cel mai fericit.” Și-ar mai fi interesat de muzica Andei Călugăreanu.

„În fiecare weekend aduc cam o sută de discuri noi”

Mirosul de mici și fumul grătarelor se amestecă cu praful ridicat de pașii grăbiți ai oamenilor care se înghesuie printre tarabe.

Însă, dincolo de hainele second-hand pe care le aduce din Germania și Austria, plus mobilierul masiv din anii 70, atracția principală rămân discurile de vinil.

„În fiecare weekend aduc cam o sută de discuri noi. Am oamenii mei care mi le livrează. Clienți? Balamuc! Cine mai dă un disc cu nea Gică Petrescu sau cu Ionela Prodan la zece lei?! Să vezi cât costă prin anticariate”, spune domnul Mihai.

„Beatles, Pink Floyd, Queen pot să ajungă și la 500 de lei”

Domnul Mihai vinde în târgul din sectorul 6, Valea Cascadelor, de peste zece ani, iar lumea îl cunoaște bine.

„Discul ăsta cu Phoenix e o sută de lei! E raritate. Îl vând, nu-mi fac griji. Am vândut opere grele de tot, puternice. Beatles, Pink Floyd, Queen pot să ajungă și la 400–500 de lei bucata, depinde de ediție și de stare. Unele sunt impecabile, altele au cartonul rupt, sunt de zeci și zeci de ani… Ce Doamne iartă-mă!”, continuă povestea.

Cei mai fideli clienți par a fi cei trecuți de 40 de ani. „Eu am avut pick-up în anii 80. Ascultam Compact, Iris, Mircea Baniciu… Astăzi încerc să refac colecția de atunci. Îți dai seama, pentru mine, fiecare vinil e o bucată de viață”, spune cu emoție domnul Florin.

Și tinerii au descoperit pasiunea muzicii pe vinil

Lângă domnul Mihai, un cuplu de vreo 30–35 de ani. Au pus ochii pe un vinil cu Joe Loss și unul cu Bill Haley. „Muzică rock autentică de la mama ei! Istorie în direct, copilași”, intervine vânzătorul.

„Mi-am scos banii de tarabă. Am vândut cinci, șase bucăți până acum. Am avut un Rolling Stones, l-am dat cu 50 de lei”, spune el.

Pe lângă colecționari, există și o mică piață de speculă. Mulți tineri răsfoiesc rapid albumele, fac poze cu Google Lens și verifică prețul pe site-uri internaționale.

„Sunt discuri pe care le cumperi aici cu 10 lei și le vinzi online cu 100 de euro. E business curat. De ce să nu profităm?”, recunoaște un cumpărător.

Așadar, pentru unii, vinilul înseamnă afacere. Pentru alții, pasiune. Dar pentru toți, târgul rămâne locul unde vânzătorii și colecționarii se cunosc de-o viață, iar fiecare weekend spune o altă poveste.

Povestea primelor materiale muzicale din România

Electrecord începe în 1932, când comerciantul evreu Nathan Mischonzniki cumpără din Germania mai multe echipamente de producție și le aduce în România, punând astfel bazele fabricii de discuri.

Conform site-ului oficial, până în 1937 compania nu avea un studio de înregistrare propriu și se limita la multiplicarea plăcilor produse în străinătate.

În această perioadă, chiar și înregistrările românești se realizau peste hotare, la firma germană Kristall. După cinci ani de la înființare, Electrecord începe să producă primele materiale muzicale în studioul propriu.

Până la sfârșitul războiului, compania produce aproximativ 70.000 de discuri anual, principalii clienți fiind Radioul, Ministerul Propagandei și Societatea Compozitorilor Români. Electrecord colaborează și cu renumitele case de producție Columbia și Odeon, dar editează și materiale publicitare pentru firme comerciale.

Anii de glorie pentru vinilurile Electrecord

În 1948, societatea este naționalizată, după care utilajele și tehnologiile sunt modernizate. Tirajele cresc, iar din 1956 apar și discurile de vinil, în paralel cu plăcile de ebonită.

„În 1967 se trece la imprimarea exclusivă pe discuri de vinil și se pune în practică o metodă de înregistrare pseudostereofonică: uneori orchestra este repartizată pe un canal, iar vocea pe celălalt”, notează casa de discuri.

În 1973 apar primele discuri stereo, compatibile însă și cu pick-up-urile mono. În anii 80, tirajul anual ajunge la 6–7 milioane de copii. După Revoluție, vinilul a fost rapid înlocuit de casete audio și apoi de CD-uri.

În ultimii ani, vinilul a revenit și în România, dar ca nișă pentru colecționari, cu reeditări de albume clasice românești și importuri de discuri internaționale.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro