Charles al III-lea trebuie să aleagă ce fel de rege va fi. Presiunea publică l-ar putea obliga să modernizeze monarhia britanică

În momentul morții mamei sale, regina Elisabeta a II-a, Charles a devenit imediat noul monarh și rege al Regatului Unit, un rol pe care l-a așteptat foarte multă vreme. Acest lucru a fost formalizat sâmbătă, chiar dacă momentul ceremonial al încoronării va fi amânat, cel mai probabil, pentru o lungă perioadă.

De-a lungul anilor, rolul monarhului constituțional a evoluat: de la semnarea documentelor oficiale la găzduirea vizitelor de stat, inaugurarea lucrărilor parlamentului și acordarea de onoruri, o serie de cutume, precedente juridice și tradiții dictează ceea ce se așteaptă de la suveran.

Pentru Charles, sarcina rămâne aceeași, dar comentatorii britanici se întreabă, pe bună dreptate: va urma el modelul mamei sale sau o schimbare de personalitate va aduce și un alt tip de domnie?

De ani de zile, Charles a fost cunoscut destul de bine de către britanici, într-un mod care nu a fost posibil cu mama sa. Prințesa Elisabeta avea doar 25 de ani când a devenit regină, Charles are acum 73 de ani și devine rege într-un moment în care majoritatea oamenilor din regatul său s-au pensionat deja.

Un monarh mai deschis?

Spre deosebire de mama sa, care era cunoscută pentru faptul că își ținea opiniile personale private, Charles a vorbit deseori despre cauzele care contează cu adevărat pentru el, scrie site-ul televiziunii Sky News.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

Pe măsură ce și-a conturat rolul de moștenitor, el și-a dedicat timpul unora probleme sociale pe care le-a considerat importante, ajutând tinerii prin intermediul Prince’s Trust, construind relații interconfesionale, susținând cauza protecției mediului.

Dar, pe măsură ce și-a împărtășit opiniile, a fost uneori acuzat că a șters granițele dintre serviciul public și interferența politică.

De-a lungul ultimelor patru decenii, Charles și-a creat o poziție unică ca activist de elită, făcând neobosit lobby și campanii pentru a-și promova preocupările. De la agricultură la arhitectură, de la medicină la mediu, opiniile, avertismentele și nemulțumirile sale s-au făcut mereu auzite.

Și-a împărtășit ideile prin intermediul scrierilor și discursurilor sale, al organizațiilor caritabile și al aliaților săi și, în culise, în întâlniri private și corespondență cu miniștrii guvernului. Iar intervențiile sale au contat, a observat acum câțiva ani publicația de stânga The Guardian.

O serie de scrisori adresate miniștrilor – al căror conținut s-a scurs doar parțial în presă – i-a adus critici cum că ar fi făcut lobby pe lângă parlamentari și a generat temeri că ar putea fi „un rege activist”.

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

La împlinirea vârstei de 70 de ani, el a încercat însă să spulbere astfel de sugestii. „Nu sunt atât de prost”, a spus Charles „Ideea că voi continua exact la fel atunci când voi urma la tron este un nonsens total, pentru că cele două situații sunt complet diferite”, a asigurat el.

Mulți sunt totuși îngrijorați de perspectiva ca Charles să-și continue activismul, din funcția de rege. Trecutul său sugerează că îi va fi greu să renunțe la această abordare. Charles a folosit expresia „mobilizare” pentru a-și descrie activitățile, criticii săi o numesc „amestec”, scrie The Guardian.

„O revoluție constituțională discretă se pregătește”, a spus acum câțiva ani prietenul și biograful său Jonathan Dimbleby. „Prevăd că va depăși cu mult ceea ce a încercat vreodată vreun monarh constituțional anterior”, a spus acesta.

În orice caz, în noua sa funcție, Charles va avea întâlniri frecvente cu primul ministru, ocazie cu care va putea oferi sfaturi, încurajări și avertismente.

Dar, în public, fiecare cuvânt al său va fi analizat cu atenție, de criticii care vor vrea să se asigure că, în calitate de monarh constituțional, el va rămâne neutru din punct de vedere politic chiar și în ceea ce privește cauzele pe care le-a susținut ca Prinț de Wales.

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

Noi roluri și responsabilități

Regina Elisabeta va fi ținută minte pentru că a modernizat monarhia, făcând-o mai accesibilă pentru public, printr-o rutină plină de angajamente publice.

Fiul ei a moștenit acest simț al serviciului public și al datoriei față de țara sa și va continua să îndeplinească un program încărcat de evenimente ceremoniale, angajamente caritabile și vizite pe întreg teritoriul Regatului Unit.

Din ce în ce mai des, el a efectuat deja turnee în străinătate în numele reginei. Acum, de la el se vor aștepta și mai multe vizite, în special în cele 14 țări din Commonwealth, inclusiv Canada, Australia și Noua Zeelandă.

Noul rege își asumă alte câteva roluri-cheie.

În calitate de guvernator suprem al Bisericii Anglicane, el va fi cunoscut ca „Apărător al Credinței”, dar anterior, el a lansat ideea că ar putea schimba acest titlu în „Apărător al credințelor”, pentru a cuprinde și alte religii din Marea Britanie și pentru a unifica diferitele curente ale societății.

El este, de asemenea, șeful Forțelor Armate, care se vor angaja acum să servească regele și țara.

Popularitatea lui Charles și modelele Spaniei și Olandei

Acum ceva vreme, ideea că Prințul de Wales va ajunge pe tron nu era tocmai populară în Marea Britanie. Un mariaj eșuat, urmat de moartea prințesei Diana, a dus la scăderea popularității sale.

Cu toate acestea, pe măsură ce anii au trecut, atitudinea publicului critic față de prinț pare să fi devenit mai moderată. Iar oamenii a uînceput să o accepte și pe soția sa, Camilla, acum regina consoartă, scrie Sky News.

Lucrurile s-au schimbat însă. În mod paradoxal, monarhiile moderne au nevoie acum de un consimțământ popular. În căutarea acestuia, familia Windsor ar putea învăța din lecțiile celorlalte monarhii europene importante, cea spaniolă și cea olandeză, scrie Financial Times.

Monarhia Spaniei are atâtea probleme încât fostul rege nu poate intra în propria țară fără să înfurie oamenii. Juan Carlos a abdicat în 2014, după o serie de scandaluri care i-au scos în evidență privilegiile incredibile, dar și corupția.

Acum este exilat în Abu Dhabi, dar când a vizitat Spania în primăvară, după ce și-a plătit cu întârziere facturile fiscale, guvernul nu l-a lăsat nici măcar să se cazeze în palatul regal. Actualul rege, Felipe, încearcă în mod frenetic să repare daunele pe care tatăl său le-a făcut monarhiei.

Chiar și în Țările de Jos, mult mai regaliste, rata de aprobare a regelui Willem-Alexander a atins un minim istoric după aventura sa din timpul pandemiei COVID, când a trebuit să își ceară scuze pentru că și-a petrecut vacanța în Grecia, într-un moment în care guvernul le cerea oamenilor să nu călătorească.

Asemenea altor monarhii, cea olandeză a suferit de pe urma dispariției unei prese populare, care vindea basme regale, și de pe urma ascensiunii rețelelor sociale critice, notează cotidianul financiar.

Chiar și așa, stilul regal olandez mai accesibil sugerează un posibil viitor pentru familia Windsor. Familia regală olandeză se prezintă ca o „monarhie ciclistă”: o familie destul de obișnuită, deși super-bogată, care se întâmplă să stea pe tron, observă Financial Times.

În Spania, regele Felipe ar vrea și mai multă sobrietate. În aprilie, încercând să dea dovadă de transparență, el și-a declarat averea personală: 2,6 milioane de euro.

Felipe are mai multe motive de îngrijorare decât familiile regale din Olanda și Marea Britanie: dominația republicană în unele sondaje de opinie din Spania, în special în rândul tinerilor, sugerează că monarhia spaniolă ar putea fi în cele din urmă abolită printr-un referendum, așa cum s-a întâmplat în Italia în 1946 și în Grecia în 1974.

Sobrietatea dorită de Felipe nu se va revedea niciodată în stilul Windsor, dar regele Charles al III-lea ar putea reduce numărul membrilor familiei regale care primesc finanțare publică, scrie Financial Times. Apoi, Charles împărtășește incapacitatea mamei sale de a vorbi cu oamenii obișnuiți, dar popularitatea fiilor săi ar putea fi de ajutor.

Chiar și așa, noul rege ar trebui să se obișnuiască cu ideea că regatul său se va micșora.

Monarhii sunt meniți să întruchipeze unitatea națională, dar tocmai de aceea nu sunt pe placul mișcărilor separatiste interne.

În Spania, monarhia este populară într-o regiune naționalistă, cum ar fi Extremadura, și nepopulară în regiunile separatiste: Navarra, Țara Bascilor și mai ales Catalonia. Având în vedere că Felipe este în mod obișnuit huiduit în Barcelona, unde Curtea Supremă a Spaniei a trebuit să forțeze primăria să afișeze o imagine cu el, ideea că el ar fi încă rege al Cataloniei este greu de susținut.

Și regatul familiei Windsor s-ar putea micșora. Barbados, spre exemplu, a devenit republică în noiembrie anul trecut.

Moartea reginei ar fi un moment oportun pentru ca republicanii din Australia și chiar și din Canada, tradițional mai regalistă, să ceară referendumuri cu privire la monarhie.

Sondajele sugerează că ar câștiga. Și în cadrul Regatului Unit, monarhia este mai puțin populară în Scoția decât în Anglia, în timp ce republicanii din Sinn Féin sunt acum cel mai mare partid din Irlanda de Nord.

Urmărește-ne pe Google News