«Cred că sunt încă virgină»

Mă numesc Ioana, am 25 de ani şi cred că sunt încă virgină. Am încercat să-mi încep via­ţa sexuală la sfârşitul clasei a 12-a, cu un coleg, într-o excursie. Mi-am dat seama că nu aveam prezervativ şi l-am oprit în ultimul moment, iar el a ejaculat pe abdomenul meu. Nu mi-a venit ciclul două luni, iar eu am crezut că mi-a ajuns spermă în vagin şi am rămas gravidă. N-a fost aşa, dar m-am panicat. După ce am intrat la facultate, am încercat din nou, cu un alt băiat, dar am clacat imediat după penetrare şi l-am oprit. Am sângerat, deşi penetrarea n-a fost completă. E posibil să-mi fi pierdut virginitatea? Se poate ca sarcina aceea imaginară şi frica de a rămâne gravidă să-mi fi indus teama de contactul sexual?

Dragă Ioana, problema ta e complexă şi cred că ai nevoie de psihoterapie. Spun asta nu pentru că este ceva grav, ci pentru că ai nişte temeri pe care ţi le poate alunga numai un specialist.

Este posibil ca acea experienţă de la sfârşitul liceului să te fi lăsat cu sechele, în sensul că te temi de o sarcină nedorită, dar, pe de altă parte, află că li se întâmplă multor fete să pri­mească semnale false de sarcină şi nu fac un capăt de ţară din asta. Nu poţi lăsa un mic incident să te bântuie toată viaţa.

În privinţa primei întrebări, pot să-ţi spun că mi-e destul de clar faptul că nu mai eşti virgină, din moment ce a existat o sângerare. Pentru siguranţă, te-aş sfă­tui să faci un control ginecologic. Ori­­­­­cum, la 25 de ani, nu mi se pare normal să nu fi fost niciodată la ginecolog, cum îmi laşi impresia. Orice femeie trebuie să facă un control o dată pe an şi analize specifice.

Mi-ai mai scris în legătură cu o pro­blemă, dar am ales să nu o abordez aici, pentru că nu are legătură cu a­­ceastă rubrică, ci este un subiect strict emo­ţional. Te-aş sfătui să cauţi pe cineva cu care să vorbeşti despre tot ce te frământă - ori o prietenă bună, ori un psiholog.

Singurele sfaturi pe care ţi le pot da, ca un ajutor pentru a-ţi rezolva problemele emoţionale, sunt să încerci să fii mai echilibrată şi să ai mai multă în­credere în cei din jurul tău.

Mă numesc Ionel, am 29 de ani şi nu prea mă laud cu dimensiunile penisului meu: 3 cm în stare flască şi 12 în erecţie. Când fac sport, mi se întâmplă un lucru straniu: capul penisului se retrage foarte mult în interior. De ce se întâmplă asta? Vă mulţumesc.

În primul rând - am mai spus asta, dar văd că trebuie să repet - nu sunt medic. Prin urmare, te-aş sfătui să mergi la urolog pentru a elimina o e­­ven­tuală cauză organică a problemei tale.

Dacă ar fi să analizez cele spuse de tine strict din punctul de vedere al unui psihosexolog, aş spune că nu văd din scrisoarea ta nici o nemulţumire legată de partea funcţională a organelor genitale, ci doar un aspect legat de imagine. Acest lucru mă duce cu gândul că pe tine te in­teresează foarte mult cum arăţi şi cum te prezinţi în faţa celorlalţi, ca şi cum înfăţişarea şi calităţile fizice te-ar defini ca om, nu inteligenţa, caracterul şi educaţia. Dacă vei continua să crezi asta şi va conta în primul rând cum te văd ceilalţi şi ce cred ei despre tine, vei sesiza orice lucru, oricât de mic, care îţi poate afecta imaginea, iar asta îţi va crea un disconfort psihic.

Te-aş sfătui să-ţi cultivi încrederea în tine şi, de ce nu, să-ţi cauţi preocupări mai profunde şi vei vedea că astfel de frământări simpliste vor dispărea. Nu contează cum arată sau ce dimensiuni are penisul tău, pentru că nimeni nu e perfect, ci foarte important este ce poţi face cu ceea ce ai.