Dna Șoșoacă și Unirea. Este condamnată Republica Moldova la statutul de pradă ușoară pentru propaganda Moscovei? 

Ca șef al diplomației române – într-o perioadă furtunoasă (intern și internațional) – am privilegiat calea integrării Republicii Moldova (RM) în UE, chit că alianța „proeuropeană” care guverna pe atunci la Chișinău era plină de jucători la două capete. Atât la București, cât și la Chișinău opera vechea gardă din „statul profund” comunist. Colegii de aici și de dincolo gândeau la fel: Rusia nu poate fi învinsă și nici scoasă din RM, dar nimic nu ne împiedică să stoarcem „țărișoara” de resurse, instigând simultan nostalgia sovietică și unionismul agresiv, de tip interbelic. Vom înscena astfel o viață politică aparent pluralistă, dar suficient de instabilă pentru ca nicio reformă să nu instaleze o democrație funcțională, compatibilă cu aspirația europeană. Nu vă mai mirați că aproape toți campionii „unionismului” de la Chișinău de acum 20 de ani sunt azi pe față oamenii rușilor. 

După cum au remarcat toți analiștii serioși, invadarea Ucrainei de către trupele lui Putin a stopat acest circ de iluzii și păpuși rusești. Decisivă a fost și victoria – abil consolidată – a Maiei Sandu. Căderea lui Plahotniuc și mai ales condamnarea sa în justiția din RM exprimă simbolic această nouă etapă, care lasă în debaraua istoriei vandalismul postsovietic și comedia „unioniștilor” corupți pe ruble. RM din perioada Parteneriatului Estic e azi un stat-candidat care a început negocierile de aderare și e clar prezent în toate ecuațiile strategice postbelice, la pachet cu obiectivul Ucrainei alipite Vestului. 

Evoluțiile acestea spectaculoase le-au dat unora (poate chiar păpușarilor lui Plahotniuc) ideea de a reîncălzi scenariul unirii RO-RM, în loc de sau mult înainte de integrarea RM în UE. Da, procentul cetățenilor RM care doresc asta se apropie de 45%, dar mai e mult până când ar atinge măcar 51%, pentru a înclina balanța unui referendum. Un raport UE din 2025 spune că RM ar putea semna tratatul de aderare până în 2028. Dacă s-ar face un referendum de unire înainte de acea dată, ar trebui modificată și clauza de neutralitate din Constituția RM. Da, climatul bilateral e net ameliorat, iar dinamica regională pare să favorizeze curentul unionist și/sau integrarea. Dar nu mai suntem în 1859 sau 1918. Și nu putem imagina negocierile interstatale pentru o modificare pe cale diplomatică fără elucidarea aspectelor legate de succesiune, cetățenie, integrarea adminsitrativă, datoria publică și statutul celor două regiuni „problematice” (Transnistria, Găgăuzia). Nu mi se pare că statul român a pus această agendă în centrul dezbaterii publice, pentru a documenta judicios răspunsul cetățenilor la un eventual referendum. 

În schimb, s-a activat partidul SOS, al cărui grup parlamentar a depus la Camera Deputaților o propunere legislativă privind unirea RO-RM, miercurea trecută. Întrucât propunerea nu a fost dezbătută timp de 45 de zile, a fost adoptată tacit. E o acțiune în stilul Dumei de la Moscova: declarăm printr-un gest dictatorial-fantasmagoric că oblasturile din estul Ucrainei fac parte din Federația Rusă. Kakaia problema? Noroc că inițiativa „sosiștilor” dnei Șoșoacă a primit aviz negativ de la Guvern și de la comisiile juridică și pentru drepturile omului din Parlament. Plus că forumul decizional în speță este Senatul. Nu riscăm deci să ne trezim „uniți” cu RM peste noapte, în deplina perplexitate a partenerilor noștri internaționali, dar „propunerea” SOS va fi sigur folosită de Moscova și cozile ei de topor de peste Prut, pentru a scoate din ladă fantoma odiosului „jandarm român” venit să-i persecute pe sărmanii basarabeni rusofili și scriitori în chirilică. 

Înainte să culegem roadele paradoxale ale conflictului din Ucraina, trebuie să pricepem că avem nevoie de o victorie în războiul cultural din RM. Avem de partea libertății și capitalismului, sprijinite pe statul de drept, majoritatea parlamentară a președintei Maia Sandu și simpatia proactivă a cancelariilor europene. Trebuie să conlucrăm politic și economic bilateral mai intens și sistematic decât oricând, astfel încât eventuala pace ruso-ucraneană să prindă cele două capitale într-o absolută coordonare tactică și strategică. 

Putin însuși, ca și extenuata lui echipă (Medvev, Lavrov, Zaharova etc), știe că RM e pierdută pentru russki mir și că nu va putea eterniza șantajul transnistrean. Tocmai de aceea – sau și din acest unghi – instabilitatea politică de la București e o veste bună pentru Kremlin. Dacă vom reuși să urmărim interesele națiunii dincolo de circul partinic la care ne dedăm de aproape două luni, atunci pomenita coordonare București-Chișinău va putea reveni în prim-plan, cu idei proaspete și voința actualizată de a câștiga partida. 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE