Horia Brenciu: „Dragostea e ca o simfonie. Câteodată poate rămâne neterminată”

„Îmi tot revin în minte anii copilăriei, cu pădurile ei cu tot…De mic copil, tata m-a luat cu el în călătoriile lui prin natură. Fie că eram în Braşov sau aiurea, consideram pădurea ca un partener de scenă. Cântam brazilor, mestecenilor şi tuturor florilor întâlnite în cale. Pe scurt, dădeam concerte întregii naturi. Erau vremurile în care citeam aventurile muşchetarilor, iar pădurea devenea scena numeroaselor dueluri pe care mi le imaginam cu tot felul de duşmani. Ieşeam de fiecare dată învingător, vă daţi seama. Era un spectacol extrem de… natural!

Îmi lipsesc escapadele după ciuperci. Să mergi kilometri întregi prin pădure în căutarea unor bureţi. Nu poţi găsi altceva mai sănătos şi mai liniştitor!”
 
 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE