În septembrie, în Marea Britanie, mii de tineri de 18 ani pășesc într-un nou capitol al vieții lor, primul an de universitate. Însă, pentru mulți, bucuria acestui moment este umbrită de o criză acută de cazare, care îi lasă pe unii fără un loc unde să stea. Elena Acatalinei, o tânără din Țara Galilor rurală, ar fi trebuit să înceapă studiile la Universitatea din Exeter în această săptămână, după ce a obținut rezultate excelente la examenele A-level, dar visul ei a fost amânat cu un an din cauza lipsei de spații de cazare accesibile, relatează cotidianul britanic Daily Mail.
Cuprins:
În loc să își trăiască visul studenției, ea a fost nevoită să rămână acasă, în camera copilăriei sale, deoarece nu a reușit să găsească o cazare accesibilă.
Aceasta urma să studieze neuroștiințe, însă ultima lună, de la aflarea rezultatelor, a fost foarte stresantă, astfel că Elena a căutat fără succes un loc unde să locuiască. În cele din urmă, a renunțat și a fost nevoită să amâne începerea studiilor cu un an, fără planuri sau un loc de muncă pentru următoarele 12 luni.
„Fiica mea a muncit atât de mult pentru a obține rezultate bune la examenele A-level, iar apoi totul s-a prăbușit. Mi-a spus că trebuia să fie cea mai frumoasă zi din viața ei, dar totul s-a întors pe dos.
De ce acceptă atât de mulți studenți? Știu că, din punct de vedere financiar, au nevoie de acest număr, dar dacă acesta este motivul, trebuie să se asigure că au suficiente locuințe pe care studenții și le pot permite”, a spus Eniko, mama Elenei, pentru Daily Mail.
Totuși, conform Daily Mail, această situație nu este limitată la Exeter. De la Bristol și Cardiff, până la Southampton și Manchester, studenții s-ar fi trezit copleșiți de stres și incertitudine tocmai în ceea ce ar fi trebuit să fie cea mai interesantă perioadă din viața lor.
Daily Mail mai scrie că unii studenți din Exeter, care au decis să-și continue planurile, ar fi ajuns să facă naveta aproximativ 145 km dus-întors până la locuințele din Plymouth, singurele camere pe care și le-au putut permite.
Totodată, în mod similar, în Southampton, mai mulți studenți nu ar fi avut altă opțiune decât să accepte locuințe aflate la o călătorie de aproape 21 km cu autobuzul, în Winchester.
Publicația menționată mai scrie că au existat chiar informații potrivit cărora unii studenți iau în calcul să-și monteze cortul în campingurile din apropiere sau să doarmă în mașini.
Potrivit lui Martin Blakey, fostul director executiv al organizației caritabile Unipol, care sprijină studenții în găsirea unei locuințe, problemele de cazare sunt cauzate de două motive principale.
„Există două motive pentru lipsa locuințelor: unul este că pur și simplu nu sunt suficiente locuri, iar celălalt este că există suficiente locuri, dar studenții pur și simplu nu și le permit”, spune Blakey.
„Dar universitățile nu au lăsat niciodată lipsa locuințelor să le afecteze numărul de studenți admiși. Cred că au responsabilitatea de a ajuta la găsirea unei locuințe pentru studenții din primul an, iar atunci când nu își pot îndeplini această responsabilitate, ar trebui să le spună foarte clar potențialilor studenți că nu îi pot caza și că va fi dificil să găsească o locuință în oraș.
Unii studenți vor dormi pe canapelele prietenilor sau vor sta temporar la colegi timp de câteva săptămâni, dar este un mod extrem de dificil de a începe studiile, mai ales în primul an.
Dacă studenții nu pot găsi o locuință pe care să și-o permită, este un mod foarte prost de a-și începe cariera academică și este extrem de perturbator.
Dacă amâni studiile, pentru studenți este foarte dezamăgitor, iar universitățile nu fac decât să împingă problema mai departe”.
De asemenea, la fel ca Elena, Jemima Caine, în vârstă de 18 ani, din Insula Man, a ales Exeter drept prima opțiune, însă nu a reușit nici ea să obțină o locuință. În ziua afișării rezultatelor, alături de sute de alți studenți care au obținut locuri prin sistemul de admitere „Clearing”, a fost nevoită să înceapă o cursă contracronometru pentru găsirea unei camere.
Aceasta se consideră una dintre cele norocoase, după ce a găsit o locuință privată care costă 800 de lire sterline pe lună, pe care o împarte cu un grup de studenți din anul al doilea, în afara campusului.
Cu toate acestea, simte că a fost privată de experiența tradițională a primului an de facultate.
„Simțeam că nu pot fi entuziasmată de facultate. Vedeam în permanență pe internet videoclipuri despre cum să te pregătești pentru plecarea la facultate, dar simțeam că eu nu pot face asta, pentru că nu știam dacă voi avea măcar unde să locuiesc.
Este atât de trist, pentru că înainte de ziua afișării rezultatelor eram foarte stresată. Am fost atât de ușurată când am fost admisă, dar această ușurare a durat doar aproximativ o zi, până când am primit acel e-mail. Apoi am avut din nou incertitudinea, pentru că nu știam unde voi locui sau dacă voi merge la facultate în acest an”, a spus ea, pentru Daily Mail.