Profesoară de Religie, despre noua programă școlară la această materie: „Ar fi trebuit să fie mult mai curajoasă”. Ce abordări propune Laura Stifter pentru generația Z

Noua programă la Religie, un  progres vizibil dar…

Profesoara de Religie Laura Stifter a declarat pentru Libertatea că noua programă școlară vine cu o serie de îmbunătățiri schimbând ușor perspectiva asupra modului în care este predată și înțeleasă această disciplină. „Au fost introduse metode mai moderne de predare. Se pune, de exemplu, un accent mai puternic pe dialogul cu celelalte religii, cu alte domenii precum literatură, filosofie, știință sau artă. Dar nu suficient, după părerea meea. Era loc de mai bine. De asemenea, multe dintre sugestiile de activități de învățare se referă la proiecte digitale, la lucrul în echipă, un alt aspect pozitiv. Observ, de asemenea, o deschidere către tehnologie și metode interactive”. 

Noua programă, consideră profesoara de Religie, militează împotriva fanatismului religios, „un lucru extrem de important în contextul lumii în care trăim. Avem, așadar, și anumite chestiuni care țin de educație civică și de valori democratice. La modul general vorbind, asistăm la un progres vizibil, însă schimbarea ar fi putut fi și mai curajoasă decât este”, continuă Laura Stifter. 

Există, însă, și multe aspecte care, deși ar fi trebuit și ele reevaluate, au rămas identice cu cele din programa școlară anterioară. Multe sunt chestiuni  fundamentale, de bază, care se perpetuează și de care nimeni nu s-a atins. 

Profesoară: „Religia ar trebui predată din mai multe perspective”

În cazul anumitor conținuturi, Religia încă este prezentată elevilor dintr-o singură perspectivă – cea creștin-ortodoxă. „Iată un aspect care ar fi trebuit îmbunătățit. Există această nevoie reală de a introduce perspective diferite în studierea Religiei. Altfel, nu poți avea dezbateri pe această temă, așa cum se specifică în programă. Ce să dezbați? Doar un singur punct de vedere?”, se întreabă profesoara.

Cel mai probabil, continuă ea, autorii programei s-au temut să intre în astfel de chestiuni profunde și delicate. „Când ai dileme etice, când ai dialog interreligios, când spui debate, acest cuvânt, prin definiție, presupune cel puțin două perspective. Mi-aș fi dorit să văd un accent mai mare pus pe zona aceasta ecumenică-interreligioasă”. 

Laura Stifter a explicat că, deși programa nu prevede o astfel de abordare, profesorul este liber să atingă noțiunile predate și dintr-o perspectivă generalistă, care să se refere la toate religiile lumii. Asta ar însemna, de fapt, să livrezi copiilor o cultură generală reală. „De exemplu, de fiecare dată când am vorbit elevilor despre viața veșnică, am adus în discuție subiectul și din perspectiva altor religii. În budism, în hinduism, de exemplu, există credința în reîncarnare. Cum vede islamul viața veșnică, dar iudaismul, dar unele religii antice? Chiar dacă abordarea programei este, mai degrabă, confesională, profesorul poate să-și deschidă orizontul și să le arate elevilor și ce se întâmplă în alte tradiții religioase pe tema respectivă”.

Unde știință nu e, nimic nu e

Un alt aspect pe care noua programă nu l-a reglementat este abordarea anumitor teme religioase din perspectivă științifică, mai spune profesoara Laura Stifter. „La lecția despre despre crearea lumii, de exemplu, aș explica elevilor că cele două abordări, religioasă și științifică, sunt complementare, că cele șapte zile ale creației au, de fapt, o semnificație simbolică, nu sunt zile de 24 de ore”.

Laura Stifter recunoaște că a fost surprinsă să constate că nici în sugestiile de învățare, nici în conținuturi nu se face referire la Evoluționism. „Dar asta nu înseamnă că nu o putem face noi, ca profesori, la clasă, inclusiv în colaborarea cu profesorul de biologie. Nu ne oprește nimeni să facem o lecție în care să le prezentăm elevilor cele două viziuni despre începutul Universului”. 

„Elevii ar trebui să aleagă singuri dacă vor să studieze Religia”

Pentru că programa școlară la Religie este gândită confesional, în spațiul public au apărut discuții referitoare la libertatea religioasă a elevilor. „Autorii de programă presupun, în mod eronat, că elevii sunt toți credincioși. Și-i învață pe copii cum să-și asume valorile credinței, o credință pe care se presupune că deja o au. Și aici este o întreagă dezbatere: în ce măsură ar trebui să păstrăm această abordare strict confesională a religiei, dar strict împărțită pe culte?” Iată un alt mare minus al noii programe, în opinia dascălului.

Cum ar trebui procedat? Profesoara consideră că elevii, începând cu vârsta de 14 ani, ar trebui să facă singuri cerere de înscriere la ora de Religie și să nu mai depindă de părinți.  „Acest lucru ar fi în concordanță inclusiv cu dreptul copilului la libertate religioasă, care este stipulat și în legile din România și în Codul civil”. 

Laura Stifter a precizat că există cazuri când părinții nu respectă opțiunile copiilor, motiv pentru care aceștia din urmă ar trebui lăsați să aleagă singuri dacă vor să studieze sau nu Religia. „Începând cu vârsta de 14 ani, copilul este suficient de matur încât să știe ce-și dorește”.

De ce este nevoie de Religie în școli? 

De aici derivă o altă întrebare: de ce este nevoie ca Religia să fie o materie studiată în școli? De ce nu rămâne în biserică, acolo îi este locul și acolo unde s-a născut? De ce ar trebui copiii să învețe la școală rugăciuni sau cum să se închine? „Copilul are nevoie șă-și formeze o idee despre viață, despre lumea care-l înconjoară. Cum în școală se face prea puțină educație civică, iar o materie de sine stătătoare numită Etică nici nu există, atunci, măcar pe partea aceasta de educație religioasă elevul să fie instruit. Dacă programa școlară este bine gândită, copilul își va forma o cultură generală foarte profundă”, explică Laura Stifter.

Profesoara consideră că Religia îi ajută pe copii să înțeleagă anumite mentalități, principii de viață, aspecte care țin de istoria civilizației, de istoria României și a Europei, de modul în care funcționează instituțiile, să înțeleagă valorile democratice. „Nu le poți înțelege pe deplin fără perspectiva religioasă. Creștinismul a fost și este unul dintre pilonii care au format civilizația europeană. Și atunci este important să păstrăm în școli educația religioasă”.

Corelată cu această disciplină, profesoara ar introduce și Etica în școli, după modelul preluat din sistemele de educație din afară. „În alte țări, Etica este introdusă încă din clasele mici. Este o materie obligatorie, se numește Etică laică, separată de Religie”.

Religia generației Z, o materie predată cu toleranță și respect față de copii  

Cât despre profesorii de Religie care au tendința de a-și îndoctrina elevii, Laura Stifter consideră că aceștia ar trebui să-și domolească discursul. Nu de alta, dar se adresează unor copii care s-au născut într-o eră a tehnologiei avansate, a digitalizării, a internetului și inteligenței artificiale. Prin urmare, modul în care comunici cu ei, în care transmiți o idee trebuie să țină cont de preocupările și nevoile lor reale, din ziua de azi. 

„Cunosc profesori care prezintă elevilor o singură perspectivă – și aceea într-un mod foarte superficial și nepotrivit”, recunoaște dascălul care vine cu o soluție. „Selectarea personalului didactic ar trebui să se facă mult mai atent. Pe de altă parte, ar fi necesară organizarea de către Biserică a unor întâlniri și discuții cu profesorii din sistem. Să li se explice cum să respecte libertatea religioasă a copiilor. Este nevoie de formarea continuă a personalului didactic, iar Biserica ar trebui să se implice mod activ, în așa fel încât să schimbe mentalitatea conservatoare, acolo unde ea există”. 

Pentru că a adus în discuție subiectul libertății religioase a copiilor, am întrebat-o pe Laura Stifter cum ar trebui procedat în cazul elevilor care nu se înscriu la această materie și care sunt nevoiți, totuși, să asiste la ore. Răspunsul? Ar trebui să aibă posibilitatea de a se înscrie la o altă disciplină, tot facultativă. „Mă refer la o disciplină complementară Religiei precum Educație civică sau Etică. Concret, elevii care nu fac Religie să poată urma cursurile uneia dintre aceste două materii. Iar dacă au deja în orar o oră pe săptămână de Educației civică, atunci să facă o oră în plus”.

Marian Staș, despre noua programă școlară la Religie: „Un limbaj tehnic, tras în bandă religioasă”

Marian Staș, specialist în educație, consideră că autorii noii programe au făcut un pas important înainte. „Asistăm la un progres, iar asta nu înseamnă decât un singur lucru: că mesajele care au venit din zona universitară, pe cale academică, dar și din rândul societății civile au avut un anumit efect”. 

Practic, făcând o comparație cu programa școlară anterioară, se observă acum o ameliorare a riscurilor de prozelitism și îndoctrinare. „Însă acestea nu au fost eliminate în totalitate”, a explicat specialistul. 

Aproape 87% dintre români sunt creștini-ortodocși, potrivit recensământului din anul 2011. Este un procent foarte mare, foarte consistent. Acest cult majoritar este dominant, iar tendința sa dominatoare este una extrem de vizibilă. „Ceea ce nu e firesc. Din punctul meu de vedere, este îndoctrinare. Însă nici îndoctrinarea, nici prozelitismul nu sunt componente care să țină de un sistem educațional laic, așa cum este România”. 

Marian Staș a realizat o analiză de risc, iar vestea bună este faptul că noua programă școlară prezintă elemente de risc atenuate. „Dar încă rămân diverse componente, mai ales atunci când vine vorba de limbajul tehnic, care e tras foarte mult în bandă religioasă și nu în bandă educațională. Din perspectiva mea, există un anumit tip de evoluție a programei, dar nu suficient. Pentru că limbajul trebuie să fie unul neutru și aici mai e de muncit”.

Religia, ca educație spirituală. Marian Staș: „Cateheza se face în biserică, duminica, nu la școală”

Marian Staș propune o soluție: în loc de Religie să avem o materie numită Educație spirituală. O oră pe săptămână, elevii să-și însușească valori etice și morale. „La clasă să aibă loc discuții despre onestitate, respect, responsabilitate și compasiune, despre diversitate culturală și religioasă, despre toleranță și respect, despre diferențe culturale, meditație și conștiință în sine. Copiilor să li se explice conceptul de mindfulness, să învețe tehnici de gestionare a stresului”. 

Elevii, consideră expertul, ar trebui să învețe ce înseamnă autocunoașterea, autocontrolul, existența bazată pe valori. „Lucruri care au legătură cu componenta de spiritualitate, etică, morală etc. Dar care nu înseamnă cateheză. Cateheza se face în biserică, duminica”, a transmis specialistul.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE