Dragii mei prieteni,
Astăzi mi-am depus demisia din funcţia de deputat în Parlamentul României. Nu e o decizie pe care să nu o fi întors pe toate feţele, e o decizie pe care o luasem încă din vacanţa parlamentară şi pe care am pus-o în aplicare cu multă mâhnire.
Nu e o decizie dintr-un capriciu, şi nici vreo formă de protest cum s-ar putea interpreta, ci e o nevoie generată de starea mea de sănătate.
După lunile petrecute la Viena în spital şi după lunile de convalescenţă în ţară am realizat că, poate pentru oameni mai experimentaţi mai pragmatici, sau pentru cei care pun mai puţin suflet în ceea ce fac, politica poate fi uşoară, însă pentru mine a fost o sursă maximă de stres şi în final un catalizator şi pentru boala mea.
Nu spun asta pentru că mi s-ar fi năzărit, mi-au spus şi doctori, cred eu, bine pregătiţi. Or, atunci când eşti la un pas de final, te gândeşti bine de două ori ce e mai important.
Pentru mine e importantă Maia şi nu vreau să mai treacă vreodată prin emoţiile pe care i le-am pricinuit din cauza bolii. Sunt importanţi oamenii şi cred că am să pot să le provoc bucurii mai mari reintorcându-ma la meseria mea iniţială.
Totuşi sunt convinsă că dacă aş fi continuat şi aş fi avut o stare de sănătate mai bună, tot aş fi reuşit să mişc câte ceva şi în Parlament pentru că sunt un om luptător. Nu ştiam nici eu asta atât de bine. Dar mi-am dovedit până şi mie în această luptă de luni de zile cu boala.
Dragi prieteni din sectorul 4,
Mă gândesc cu drag şi cu responsabilitate acum la voi cei care mi-aţi dat mandatul pentru a vă reprezenta în Parlament.
Poate vă întrebaţi de ce am decis să plec acum, cu câteva luni înainte de alegerile la termen. Principalul motiv este acela că sunt un om care a învăţat respectul pentru muncă şi pentru plata corectă a acesteia. Nu am dorit vreo secundă să primesc bani publici şi să nu muncesc pentru cei care m-au ales. Nu cred însă că aceste luni aş mai fi făcut faţă unei politici extrem de tensionate care se duce în Parlamentul României.
Celor care locuiesc în colegiul în care am candidat, şi mă adresez tuturor, nu numai celor care m-au votat pe mine, le fac însă din inimă o promisiune: voi urmări, atât cât am să pot, ce vor face parlamentarii pe care îi veţi alege în viitor şi nu voi ezita să mă pronunţ dacă aceştia nu muncesc pentru dumneavoastră.
Am să urmăresc proiectele din această zonă şi am să încerc să dau o mână de ajutor atunci când voi putea folosi credibilitatea mea în sprijinul oricărui cetăţean.
Voi rămâne extrem de ataşată de această zonă, care mi-a oferit atât de multă încredere, şi chiar dacă nu voi mai fi în Parlament promit să nu-i dezamăgesc pe locuitorii ei. Mai am încă mult de oferit, atât în domeniul în care voi activa, cât şi în zona civică de protecţie a intereselor copiilor.
Închei, gândindu-ma cu drag la toţi cei care mi-au fost alături în această perioadă destul de dificilă pentru mine şi recomandându-le tuturor colegilor mei din Parlament, să pună mai mult suflet în politică pentru oameni şi nevoile lor cele mai urgente.