Ce I S-a întâmplat Cristinei Bălan într-un Hipermarket. "Mă Abordează Femeia, Ușor Stânjenită..."

Cristina Bălan a fost abordată de o femeie care a vrut să-i transmită cât o admiră pentru cum își crește copiii și pentru cum se luptă pentru aceștia.

„Azi, într-un cunoscut hipermarket de jucării.
Ne plimbăm noi de colo-colo, eu cu Matei, iar Gabi cu Toma în căruciorul de cumpărături, tot intersectându-mă, pe ici, pe colo, cu un cuplu de tineri, care se plimba cu fetița lor (tot de colo-colo, evident).

La un moment dat, după câteva intersectări, mă abordează femeia, ușor stânjeniță, să-mi spună că ne știe și că ne apreciază mult. Pe noi, adică, familia Bălan, care are doi copii atipici (zicem noi, cu handicap zic alții).
Nu s-au spus multe cuvinte, pentru că eram amândouă stânjenite, ea pentru că voia să-mi transmită că ne este alături, în sensul de acceptare și înțelegere, iar mie îmi venea să plâng…

Dar, din toate cuvintele spuse de ea, au fost unele care m-au atins profund. Și felul în care au fost spuse….
„Iertați-ne că suntem atât de înapoiati” (sau încuiați. Sau ceva de genul) i-a spus lui Matei, cu ochii umeziți (sau așa mi s-a părut, pentru că și ai mei erau). Și am știut exact ce vrea să spună”, a povestit Cristina Bălan.

„Adevărul e că sunt multe zile în care ne simțim înfrânți. Noi, părinții acestor copii imperfecți, cum îi vede societatea.
Sunt zile în care ne dăm seama că oricât am încerca să facem oamenii să ne înțeleagă și să ne accepte, pentru ei vom rămâne doar niște handicapați, retardați, rebuturi șamd.
Ne milogim, în lipsa unui cadru legislativ clar și aplicat riguros, de societatea în care trăim, să ne accepte și pe noi, să le fie milă și de noi, când, de fapt, avem aceleași drepturi că orice ființă umană. Când nu ne milogim, ne luptăm, ne zbatem, plângem și sperăm.

Recomandări

VIDEO. Petrecere la Direcția Generală Anticorupție a MAI cu prezența lui Bode, în timpul protestelor sindicatelor din Poliție. Deranjați de camerele TVR, au trimis un jandarm să legitimize jurnaliștii

Revenind la familia de astăzi, când normalitatea te surprinde înseamnă că anormalitatea e la ordinea zilei. Și da, privirile pline de superioritate, feritul altor copii de copiii noștri, bârfa, judecata, discriminarea ne însoțesc aproape zilnic. Așa că mă face să plâng când dau de oameni care nu se feresc de noi și care ne apreciază așa cum suntem. Cu defecte, cum om fi. Dar suntem oameni. Și vrem doar să ni se respecte acest statut.

Am animale în curte și am trăit printre animale toată viață. Am observat că animalele nu discriminează în baza dizabilității. Un câine șchiop nu va fi tratat diferit de către alți câini doar pentru că nu are un picior. Aș zice, chiar, că va fi protejat și ajutat de semenii lui. Și aș vrea să fim și noi, oamenii, mai câini, în sensul ăsta…

Cine știe când ni se poate întâmplă ceva și ajungem în categoria cu dizabilități. Cum ne dorim să fim tratați? Chiar nu-și imaginează nimeni? Toată lumea e sigură pe destinul propriu?

Ce i s-a întâmplat Cristinei Bălan într-un hipermarket. „Mă abordează femeia, ușor stânjenită…”

Știri mondene

Știri România