În martie 2007, sub egida ”Cătuşele timpului”, Uniunea Scriitorilor din România a organizat o întâlnire literară la Penitenciarul de Maximă Securitate Rahova din Capitală, acolo unde Miron Cozma era închis.
Conform unor surse din închisoare, la această întâlnire a ”poeţilor de după gratii”, Miron Cozma a recitat o poezie scrisă de el care ar fi avut-o ca ”muză” pe Marilena Niţu.
”Poezia 169” de Miron Cozma
”Când râzi, iubito, simt, cu mare satisfacţie, cum se-nvineţeşte ura Şi cred că îţi imaginezi că şi-ar dori să-mi închidă şi mie gura, În glasul meu ai spus că este uneori o mânie ca o cascadă în clocotire, Dar pentru tine, însă, în ochii mei plini de lumină sunt doar urme proeminente de iubire. Când simt ura în jurul meu, ai observat şi tu, că sunt năprasnic ca un foc, Tu mă iubeşti şi-aşa şi-mi spui că în viaţă eu sunt adevaratul tău noroc”.
Video | Iată-l pe Miron Cozma recitând o altă poezie pe care a scris-o în timpul detenţiei