„De ce tocmai eu?” Teo Trandafir şi-a pus această întrebare din cauza unor MOTIVE EXISTENŢIALE GRAVE

Recent, vedeta TV a postat un text care dezbate viu problema care se pare că o macină de ceva vreme pe aceasta.
„Probabil şi pentru că am atâtea de povestit, la rândul meu, mi se relatează multe. Nu le reproduc vreodată, pentru că mi se par taine pentru a căror păstrare ai fost ales, cumva, eşti special, atâta vreme cât înţelegi importanţa confesiunii cuiva, oricât de neapropiat ţi-ar fi. Un lucru mă macină: fără excepţie, prietenii sau amicii sau cunoştinţele sau până azi necunoscuţii, îmi repetă însufleţit că n-au făcut rău vreodată, cuiva. Nici măcar unul dintre cei pe care-i ştiu nu-s emitenţi de rău asumat, nu-s diabolici declaraţi, deci sunt exoneraţi de orice răspundere în faţa Echilibrului Universal. Cu alte vorbe, atâta vreme cât n-ai încălcat flagrant şi demonstrabil una sau mai multe sau toate cele zece porunci, ar trebui să-ţi meargă ceas, viaţă ta să fie un poem veşnic publicabil. Totuşi, nu e aşa, de unde întrebarea (care deja a ajuns să mă irite, pentru că am auzit-o până şi-n mintea proprie) „de ce tocmai eu”. Asta nu ştiu. De ce tocmai eu, tu el, ei, noi. E limpede că n-a scăpat nimeni, că la 40 de ani începusem deja să descopăr că mai devreme sau mai târziu ceva apare, de la discrepanţă la disconfort, apoi încolo, către tragedie. Invariabil. Fiecare dintre noi a păţit câte o nefăcută.”, spune Teo pe blogul său.
„Cu toate astea, inflexibilitatea cu care ne considerăm demni de-a judeca orice avem poftă, ne strică şi ne încurcă chakrele până nu le mai poate nimeni pieptăna. Nu, n-am făcut rău în sensul clasic, n-am omorât om, dar am denigrat. N-am furat, dar am insinuat. N-am râvnit, dar am făcut cumva să ne luăm ce părea al nostru, deşi nu era. Şi mai grav. Am învăţat să nu mai judec şi să nu mai „consider”, iar dacă o fac, din slăbiciune omenească, măcar n-o scriu. Nici la mine, nici pe pereţi, nici în căsuţe private, nici pe blog. Aşa, poate, n-o să mă mai mir de ce eu, Doamne, nu altul. Pentru că altul e fix că mine, iar eu o copie cumva modificată, că-n jocurile alea cu găsiţi diferenţele, a celui dinaintea mea. De ce? Pentru că aşa! Făcătorii de rău nu ştiu cine sunt. Nu se văd în oglindă, când se spală pe dinţii care trebuie periaţi de două ori. Ei sunt buni, ştiţi? Chiar dacă scriu nemernicii pe unde-apucă. Scrisul mă face să-i descopăr. Spusele lor îi identifica din marea masă de creştini, care nu arată cu degetele înnegrite.”, îşi continuă aceasta expunerea vizavi de subiect.
„Şi va-ntreb: unde s-au dus răii, într-o lume alcătuită azi din indivizi care n-au nimic a-şi reproşa? Unde sunt cei care, pitiţi sub nume oribile, scriu şi legiferează astfel, indiferenţa dispreţuitoare, rece, nemiloasă? Nu cumva se ascund în noi şi zâmbesc, sperând să nu-i vadă careva? Eu pe-al meu îl caut. Şi tac, privind comentarii atroce la articole de presă.”, este încheierea care trimite semne serioase de întrebare destinatarilor.
Citeşte şi: Teo Trandafir: „Sunt judecată pentru lucrurile pe care le-am făcut, de către oameni judecabili… Acum înţeleg de ce mă lovesc!” TANŢA lui TEO TRANDAFIR A DANSAT pe BAR în CLUB! Uite-o cum A CHEFUIT! FOTO  
 
 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE