EI S-AU STINS în 2013. Iată DISPARIȚIILE Care Au EMOȚIONAT ROMÂNIA, Anul Trecut!

Sergiu Nicolaescu

Sergiu Nicolaescu a murit pe 3 ianuarie 2013, la vârsta de 82 de ani, în urma unor complicaţii pulmonare şi cardiace. Regizorul fusese internat la Spitalul de Urgență Elias din data de 27 decembrie pentru o afecțiune digestivă cronică. Ulterior medicii i-au diagnosticat și alte probleme, care i-au fost în cele din urmă fatale.
Dispariția lui Sergiu Nicolaescu a creat un imens scandal, după ce soția acestuia a hotărât ca trupul neînsuflețit al artistului să fie incinerat. Sute de fani ai acestuia s-au adunat atunci în fața Crematoriului pentru a o acuza pe cea care, considerau ei, nu i-a dat maestrului șansa la o înmormântare creștinească.
Rudele maestrului au precizat însă, inițial, că aceasta a fost dorința lui Sergiu. Acum, discuția pe această temă a fost relansată, după ce actele de la dosarul de succesiune par a arăta că maestrul și-a datorit să fie îngropat după datinile creștinești.
Sergiu Nicolaescu s-a născut la Târgu Jiu, dar la vârsta de cinci ani, părinţii săi au părăsit oraşul şi s-au stabilit la Timişoara. Sergiu Nicolaescu a absolvit Universitatea Politehnica Bucureşti ca inginer mecanic, iar după absolvire a început să lucreze la filmări combinate în cadrul Studioul cinematografic Alexandru Sahia, specializat în filme documentare şi jurnale de actualităţi. A jucat în multe filme: Supravieţuitorul, Cu mâinile curate, Pistruiatul. În perioada comunistă, Sergiu Nicolaescu a fost un apropiat al regimului Nicolae Ceauşescu.
După revoluţia română din 1989, în care a fost implicat, Sergiu Nicolaescu a susţinut Frontul Salvării Naţionale, fiind ales în repetate rânduri senator pe listele acestei formaţiuni politice, iar apoi al PDSR. La iniţiativa sa, s-a înfiinţat Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, iniţial condusă de dânsul iar ulterior de Valentin Corneliu Gabrielescu.
A scris mai multe cărţi referitoare la revoluţia din 1989. În 2004 a fost numit de Ion Iliescu membru în Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române. Sergiu Nicolaescu a fost ales în Senat în legislaturile 1990 – 1992, 1992 – 1996, 1996 – 2000, 2000 – 2004, 2008 – prezent.Conform declaraţiei de avere din 2008, Sergiu Nicolaescu poseda atunci 2 terenuri, 3 apartamente şi un cont de bancă la Deutsche Bank din Berlin, unde era depusă suma de €103.000.

Dan Mihăescu

Scenaristul și umoristul Dan Mihăescu a încetat din viață, pe 24 ianuarie, la vârsta de 79 de ani.
Dan Mihăescu a fost unul dintre cei mai prolifici scenariști de televiziune din România. A scris scenete pentru toți marii actorii români, printre cele mai cunoscute fiind momentele cu Toma Caragiu sau Dem Rădulescu. A colaborat cu nume mari ale televiziunii, precum Tudor Vornicu, Valeriu Lazarov și Titus Munteanu.

Dumitru Sechelariu

Fostul primar al oraşului Bacău şi fost patron al echipei FCM Bacău, Dumitru Sechelariu, a încetat din viaţă, pe 16 februarie, la o clinică din Viena. Cauza exactă a morții nu este cunoscută nici acum, dar apropiații acestuia au vorbit la acel moment despre un cancer la plămâni, care l-ar fi chinuit pe Sechelariu.

Liviu Tudor Samuilă

Jurnalistul Liviu Tudor Samuilă a murit pe 25 februarie 2013. Cunoscutul om de radio şi de televiziune s-a stins din viaţă la vârsta de 71 de ani.
Liviu Tudor Samuilă, născut la 5 decembrie 1941, şi-a început cariera de jurnalist în 1967, la postul public de radio. Din 1979 până după Revoluţie, Samuilă a lucrat la Televiziunea Română.
În ultimii ani, Liviu Tudor Samuilă a activat ca scriitor şi pictor.

Naarghita

Naarghita, românca renumită pentru talentul de interpretare a muzicii indiene,
Artista avea 74 de ani şi ar fi urmat să publice o carte autobiografică. a fost găsită moartă, pe 27 februarie, în propria garsonieră.
Cariera Narghitei a început în 1957, atunci când ea s-a angajat figurantă în corpul de balet al Teatrului de Revistă Constantin Tănase. Ulterior, a devenit cunoscută pentru talentul ei muzical. În ultimii ani, Narghita s-a confruntat cu mari probleme financiare, trăia cu chirie în garsoniera în care s-a stins şi avea o pensie de doar 40 de lei pe lun

Dumitru Rucăreanu

Marele actor Dumitru Rucăreanu s-a stins pe 3 martie 2013, discret, așa cum își trăise și viața.
Actorul Dumitru Rucăreanu s-a născut la 26 octombrie 1932, in oraşul Ghimbav din judeţul Braşov.
A invaţat la liceul Principesa Elena din Brasov si dorea sa urmeze Conservatorul din Bucureşti. Studiase la Şcoala Populară de Arte din Braşov pianul si acordeonul dar s-a hotărât sa dea admitere la teatru. A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica in 1956, la clasa profesorului Nicolae Bălţăţeanu si a fost repartizat la Teatrul Naţional din Craiova. A jucat încă din timpul facultăţii pe scena Studioului Cassandra din capitala in spectacole ca Bălcescu de Camil Petrescu, Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, Tragedia optimistă de Vsevolod Visnevski, Don Gil de Ciorap Verde de Tirso de Molina. La Craiova a rămas pâna in 1959 si a jucat in rolul lui Figaro din Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, Pavlik- O chestiune personală de Alexandr Stein, Ionescu- Arcul de Triumf de Aurel Baranga, Efim Lukici- Zări de necuprins de Nikolai Virta.
S-a mutat la Teatrul de comedie din capitala si a dat viata la zeci de personaje. A jucat in Burghezul gentilom de Moliere, Nuntă la castel de Suto Andras, Svejk în cel de-al doilea Război Mondial de Bertolt Brecht, Un Hamlet de provincie de Cehov, Mutter Courage de Bertolt Brecht, Noapte la Madrid de Calderon de la Barca, Mofturi de I.L. Caragiale, Arma secretă a lui Arhimede de Dumitru Solomon, D’ale protocolului de Paul Everac, Scandal în culise de Michel Frayn, Galy Gay de Bertolt Brecht, etc.
A colaborat si cu Teatrul de Revista, cu Teatrul Meu.

A debutat in cinematografie in 1963, cu pelicula Linişte, in regia lui Alexandru Boiangiu, urmata de Dragoste la zero grade (1964), Camera albă (1965), Asediul (1971), Aventuri la Marea Neagră (1972), Porţile albastre ale oraşului (1973), Agentul straniu (1974), Cercul magic (1975), Mastodontul (1975), Calotescu (1975), Gloria nu cântă (1976), Acţiunea Autobuzul (1977), Am o idee (1981), Miezul fierbinte al pâinii (1983), Scretul lui Bachus (1983), Sosesc păsările călătoare (1984), Cucoana Chiriţa (1986), Secretul lui Nemesis (1990), Harababura (1990).
La ediţia din 2010 a Galei Comediei Româneşti i s-a decernat premiul de Excelenţă pentru întreaga carieră.

Michaela Niculescu, Mica de la Abracadabra

Michaela Niculescu sau Mica de la „Abracadabra”, cum o știea toată lumea, a murit pe 14 martie, din cauza unei ciroze hepatice.
Mica avea 31 ani și făcuse parte din echipa magicianului Marian Râlea timp de 10 ani, începând din 1991. Ulterior, blonda a studiat la Oxford şi Viena şi a lucrat ca redactor, producător TV, iar mai apoi ca lector universitar.

Din nefericire, în 2012, tânăra a fost diagnosticată cu ciroză în stadiu avansat și nu a spus nimănui despre suferința ei. Și-a văzut în continuare de activitățile profesionale și personale, însă corpul i-a cedat în urma muncii titanice.

Irina Petrescu

Actriţa Irina Petrescu a murit pe 19 martie, după o scurtă, dar foarte grea suferinţă.
Irina Petrescu s-a născut pe 19 iunie 1941 şi a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” Bucureşti, promoţia 1963, la clasa profesorilor Ion Şahighian şi David Esrig. S-a remarcat încă din timpul studenţiei, cel care a descoperit-o fiind regizorul Savel Stiopul. Acesta a chemat-o să dea probe pentru un proiect de film care nu s-a mai realizat, dar atunci a fost văzută de Liviu Ciulei, care a distribuit-o în rolul principal Ana Strejan din „Valurile Dunării” (1960).
Cunoscută pentru distincţia şi eleganţa sa, dar şi pentru frumuseţea sa clasică, Irina Petrescu a avut roluri importante în film, teatru radiofonic şi teatru TV, în regia unor nume de perstigiu ca: Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Gheorghe Vitanidis, Mihai Iacob, Virgil Calotescu, Ion Popescu – Gopo, Dinu Tănase, Andrei Blaier, Manole Marcus, Iulian Mihu, Dan Piţa, Mircea Veroiu.
Irina Petrescu a jucat în numeroase spectacole pe scena Teatrului Bulandra din Bucureşti, între care: Lena – în „Leonce şi Lena”, de Georg Buchner, regia Liviu Ciulei (1970); Elena – „Anunţul la mica publicitate”, de N. Gingsburg, regia Sanda Manu; „A douăsprezecea noapte”, de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei (1973); Cecil – „Elisabeta l”, de Paul Foster, regia Liviu Ciulei (1974), Jennifer – „Ferma”, de David Storey, regia Sanda Manu (1975); Cecilia – „Casa cea nouă”, de Carlo Goldoni, regia Valeriu Moisescu (1978), Cristina – „Judecată în noapte”, de Buero Vallejo, regia Tudor Mărăscu (1981); Ines – „Cu uşile închise”, de Jean Paul Sartre, regia Mihai Măniuţiu (1982), Ea – „O, ce zile frumoase!”, de Samuel Beckett, regia Mihai Măniuţiu (1985), Margot – „Dimineaţa pierdută”, de Gabriela Adameşteanu, regia Cătălina Buzoianu (1986), Vişa – „Io, Mircea Voevod”, de Dan Tărăchilă, regia Alexandru Tocilescu (1986), Milordino – „Uriaşii munţilor”, de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu (1987), Celimene – „Mizantropul”, de Moliere, regia Valeriu Moisescu (1989), Beatrice – „Teatrul comic”, de Carlo Goldoni, regia Silviu Purcărete (1992), Caesonia – „Caligula”, de Albert Camus, regia Mihai Măniuţiu (1996), Doamna Diderot – „Libertinul”, de E. E. Schmitt, regia Alexandru Tocilescu (1998), Regina mamă – „Thomas a Becket”, de Jean Anouilh, regia Adrian Pintea (1999), Maria Vasilievna Voiniţkaia – „Unchiul Vanea”, de A. P. Cehov, regia Yuriy Kordonskiy (2001), Maria Mihailovna – „Oblomov”, după I. A. Goncearov, regia Alexandru Tocilescu (2003), Arina Panteleimonovna – „Căsătoria”, de Gogol, regia Yuriy Kordonskiy (2003).
Pe scena Teatrului Metropolis, Irina Petrescu a putut fi văzută în spectacolele „Sfârşit de partidă”, de S. Beckett, în regia lui Alexandru Tocilescu, şi în „Nebuna din Chaillot”, montare a piesei lui J. Giraudoux, de Alice Barb.
Printre titlurile marcante din filmografia ei se numără debutul lui Lucian Pintilie cu „Duminică la ora 6” (1966), unde joacă alături de Dan Nuţu, dar şi „Dincolo de pod” al lui Mircea Veroiu, „O lumină la etajul X”, în regia Malvinei Urşianu, şi „Hotel de lux” (1992) al lui Dan Piţa. Irina Petrescu este cunoscută şi pentru filme precum „Străinul” (1964) şi „Prin cenuşa imperiului” (1976). A fost partenera lui Liviu Ciulei în „Facerea lumii” – film distins cu premiul ACIN în 1971 -, a lui Toma Caragiu şi Geo Barton în „Nu vreau să mă-nsor”, a lui Radu Beligan în „Şeful sectorului suflete” şi a lui Ştefan Iordache în „Dimineţile unui băiat cuminte”.
Gheorghe Vitanidis, cu care Irina Petrescu a colaborat la trei filme, a distribuit-o în „Răutăciosul adolescent”, care i-a adus, în 1968, unul dintre cele mai importante premii internaţionale din palmaresul ei, pentru cea mai bună interpretare feminină la Festivalul de la Moscova.
„Răutăciosul adolescent” este un film deschizător de drumuri în cinematografia românească: în el apare primul nud dintr-un film românesc. În „Răutăciosul adolescent” Iurie Darie şi Irina Petrescu sunt protagoniştii unei iubiri pe versuri de Nichita Stănescu: „Mai lasă-mă un minut/ Mai lasă-mă o secundă/ Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip/ Mai lasă-mă o undă”.
Totodată, Irina Petrescu a jucat în filmul „Misiunea directorului de resurse umane” (2010), o coproducţie Israel-Germania-Franţa, semnată de Eran Riklis, care a avut premiera în România în februarie 2011. „Misiunea directorului de resurse umane” a obţinut cinci trofee la gala premiilor industriei de film israeliene – Ophir Awards -, în 2010: pentru cel mai bun lungmetraj, cea mai bună regie, cel mai bun scenariu, cea mai bună actriţă într-un rol secundar (acordat actriţei de origine română Rosina Cambos) şi cea mai bună coloană sonoră.
De-a lungul carierei sale, Irina Petrescu a primit numeroase distincţii şi premii. Astfel, în decembrie 2011, a primit premiul „Aristizza Romanescu” în domeniul artelor spectacolului, acordat de Academia Română pentru „creaţia teatrală şi cinematografică”.
În 2007, Irina Petrescu a primit premiul pentru întreaga carieră la cea de-a şasea ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF). De asemenea, în anul 2003, Irina Petrescu a primit premiul Uniunii Teatrale din România (UNITER) pentru întreaga activitate (2002).
În anul 2000, actriţa Irina Petrescu a fost decorată cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Ofiţer, de către Preşedinţia României.

Vasile Ianul

Fostul preşedinte al clubului Dinamo Bucureşti şi al clubului Politehnica Iaşi, Vasile Ianul a murit pe 20 martie, la vârsta de 68 de ani.
Vasile Ianul a jucat între anii 1966 şi 1974 la Politehnica Iaşi, iar în perioada 1981-1985 a fost preşedinte al clubului de fotbal din municipiu. Ulterior, timp de nouă ani, el a condus gruparea Dinamo Bucureşti.
Fostul şef al „câinilor” a avut probleme cu justiţia, fiind condamnat la 12 ani de închisoare. Instanţa l-a acuzat că şi-a însuşit circa două milioane de dolari din transferul de jucători şi alţi aproape 450.000 de dolari din drepturile TV ce reveneau clubului roş-alb. Scăpat de închisoare, Ianul a fost obligat să plătească 700.000 de dolari despăgubiri Ministerului de Interne. Vasile Ianul a venit la Dinamo în 1985, ca şef al secţiei de fotbal, iar între 1992 şi 1994 a ocupat funcţia de preşedinte.

Radu Vasile

Fostul premier al României din perioada 1998-1999, Radu Vasile, a murit în dimineața zilei de 3 iulie. Fostul politician suferea de mai mulţi ani de cancer la colon. De altfel, în 2010, Vasile a fost operat, în Israel, de cancer la colon, unde a urmat şi un tratament cu citostatice.
Din cauza chimioterapiei Radu Vasile s-a ales cu probleme gastro-intestinale. Fostul premier din perioada guvernării CDR avea 71 de ani.
Radu Vasile (n. 10 octombrie 1942, Sibiu) a fost un om politic și istoric român, fost prim ministru al României între 1998 și 1999, propus de PNȚCD. Radu Vasile a fost senator în legislaturile 1992- 1996, 1996 – 2000 și 2000 – 2004 din partea Partidului Democrat; a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Libanul și UNESCO.
A publicat și poezie, sub pseudonimul Radu Mischiu.

Cristina Pepino

Actriţa şi scenografa Cristina Pepino, care a încântat generaţii de copii pe scena Treatrului Ţăndărică din Capitală, a încetat din viaţă pe 7 august.
Cristina Pepino a fost căsătorită cu un coleg de scenă, Cristian Pepino – nume predestinat -, alături de care au format unul dintre cele mai îndrăgite cupluri de actori ai teatrului de animaţie din România.
Numele Cristinei Pepino este legat de piese de teatru celebre precum „Adunarea păsărilor” – după Farrid Uddin Attar (spectacol fără cuvinte), ATF/Ţăndărică- regia Cristian Pepino, „Spărgătorul de nuci” – după E.T.A.Hoffmann – Teatrul de Marionete Arad, regia Cristian Pepino, „Ali Baba şi cei 40 de hoţi”, „Frumoasa şi Bestia” şi „Muck cel mic”, toate în regia lui Cristian Pepino.

Geo Saizescu

Regizorul Geo Saizescu, în vârstă de 81 de ani, a murit pe 23 septembrie.
Geo Saizescu s-a născut pe 14 noiembrie 1932, în comuna Prisăceaua, judeţul Mehedinţi. A fost unul dintre cei mai cunoscuţi regizori, scenarişti şi actori români. S-a remarcat de-a lungul timpului ca un cineast singular prin consecvenţa cu care s-a consacrat comediei satirice într-o conjunctură politică nefavorabilă genului.
Primul film regizat de Geo Saizescu a fost „Aventurile bravului soldat Svejk” (1956). În 1958 a scris scenariul şi a regizat filmul „Doi vecini”. Au urmat: „Un surâs în plină vară”, (1963), „Dragoste la zero grade” (1964), „La porţile pământului” (1965), „Balul de sâmbătă seară”, (1968), „Asta seară dansăm în familie” (1972), „Păcala” (1973), „Eu, Tu şi Ovidiu” (1977), „Şantaj” (1980), „Grăbeşte-te încet ” (1981), „Secretul lui Bachus” (1983), „Sosesc păsările călatoare” (1984), „Secretul lui Nemesis” (1986), „Harababura” (1990) etc.
Geo Saizescu nu s-a remarcat doar ca regizor, ci şi ca actor film. Primul rol într-o peliculă regizorul l-a jucat chiar în propriul sau film, „Astă seară dansăm în familie”. În „Păcală” a jucat rolul Judecătorului. A fost apoi Foto Bujor, din „Eu, tu şi Ovidiu”, poetul trăsnit, din „Secretul lui Bachus” şi altele.

Angela Moldovan

Cântăreaţa de muzică populară Angela Moldovan, cunoscută pentru melodiile sale din zona nordului Moldovei şi a Bucovinei, s-a stins din viaţă pe 13 octombrie, la vârsta de 86 de ani, din cauza unor probleme cardiace.

Anca Petrescu

Anca Petrescu, arhitecta Casei Poporului, a încetat din viaţă pe 30 octombrie. Aceasta se afla încă de la începutul lunii octombrie internată la Spitalul Floreasca din Capitală, în stare de comă profundă.
Anca Petrescu a suferit, la începutul lunii august un accident de maşină, în judeţul Timiş.
Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu s-a născut pe 20 martie 1949, la Sighişoara. A fost membru în parlamentul României şi este celebră drept arhitectul şef al Casei Poporului – cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafață din lume, cea mai scumpă clădire administrativă din lume și cea mai grea clădire din lume, intrând de trei ori în Cartea recordurilor.
Când s-a început construcţia la Casa Poporului, Anca Petrescu avea 28 de ani.

Geo Costiniu

Unul dintre cei mai îndrăgiți actori ai României, Geo Costiniu s-a stins din viață pe 12 noiembrie. Actorul care a jucat în filme ca „Nemuritorii”, „Ora zero” sau „Un oaspete la cină” avea 63 de ani.
Idolul a milioane de femei înainte de anii ’90, cel poreclit Alain Delon al românilor a încetat ieri din viaţă la vârsta de 63 de ani, măcinat de boală, fiind diagnosticat cu adenocarcinom hepatic pe fond de ciroză hepatică.
Într-un interviu acordat Jurnalul Naţional în 2011, Geo Costiniu mărturisea că are ca ultimă dorinţă de la viaţă „încă un şpriţ”. Cât despre regrete, actorul afirma: „Nu regret absolut nimic din ceea ce am făcut. Am făcut şi prostii, am făcut şi lucruri bune şi mai puţin bune. Dar de regretat nu regret absolut nimic. Le-am făcut crezând în ele”.
Geo Costiniu a jucat în mai multe producţii ca „Aştept provincia” (1995), „Neînvinsă-i dragostea” (1993), „Patul conjugal” (1993), „Capul de răţoi” (1992), „Întâmplări cu Alexandra” (1989), „De ce are vulpea coada?” (1988), „Niste baieti grozavi” (1987), „Un oaspete la cina” (1987), „Ora zero” (1979), „Ciocolata cu alune” (1978), „Septembrie” (1978), „Nemuritorii” (1974), „Paraşutiştii” (1972), dar şi în multe piese de teatru.

Temistocle Popa

Compozitorul Temistocle Popa (92 de ani), care a semnat, printre altele şlagărele „În rândul patru” şi „Trecea fanfara militară” a încetat din viaţă în această dimineaţă.
Laureat cu Premiul Festivalului de la Mamaia, cu Premiul ACIN pentru muzică de film (Un oaspete la cină); în anul 2004 a primit Ordinul Naţional Serviciu Contencios, în grad de Cavaler; a debutat cu melodia „Vântule din zarea albastră”, iar dintre compoziţiile sale mai cunoscute pot fi menţionionate „Gabriela”, „În rândul patru”, „În târgul moşilor”, „Mereu cânta o serenadă”, „Trecea fanfara militară”.
Este creatorul muzicii pentru filmele „Veronica”, „Veronica se întoarce”, „Mama”, „Trahir”.
În 20 octombrie 2011 s-a lansat cartea biografică dedicată compozitorului.

Compozitorul şi instrumentistul Temistocle Popa s-a născut pe 26 iunie 1921, la Galaţi, informează site-ului UCMR.
A urmat studiile muzicale la Conservatorul Bucureşti (1935-1939) cu Ioan D. Chirescu şi Faust Nicolescu (teorie-solfegiu), Petre Elinescu şi Vasile Jianu (flaut), în paralel continuându-şi educaţia muzicală la Şcoala Militară de Muzică din Bucureşti (1938-1942), unde a început să practice şi saxofonul. A participat la cursurile de perfecţionare de la Uniunea Compozitorilor (1953-1955) cu Ion Dumitrescu (teorie-solfegiu), Florin Eftimescu (armonie), Marţian Negrea şi Tudor Ciortea (compoziţie, forme muzicale), Constantin Bugeanu şi Mircea Basarab (instrumentaţie/orchestraţie).
A fost instrumentist în orchestrele Teatrelor Atlantic (1943-1947) şi Alhambra (1947-1949) din Bucureşti, în orchestra Teatrului de Estradă (1949-1957) şi Orchestra de jazz Bucureşti (1957-1962). A întreprins turnee artistice în ţară şi peste hotare (URSS – 1957 şi 1962 Polonia – 1962 şi 1967, Cehoslovacia – 1964, Bulgaria – 1966).
A fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor (în anii 1963, 1964, 1965, 1966, 1970, 1972, 1973, 1974, 1976, 1981, 1983, 1985) şi cu Premiul de excelenţă al UCMR (2001), cu Premiul de creaţie (1963, 1964, 1965, 1966), cu Marele Premiu (1969) şi cu Premiul de popularitate (1998) la Festivalul şi Concursul de muzică uşoară de la Mamaia, cu Premiul internaţional „Lira de Aur” de la Bratislava (1985), cu Ordinul Meritul Cultural cls. IV (1969) şi cls. II (1974). A făcut parte din jurii naţionale şi internaţionale internaţionale (Irlanda) de concursuri de muzică uşoară.

Octavian Sava

Octavian Sava, omul căruia Alexandru Arşinel îi datorează mult din succesul său, a murit pe 4 decembrie, la vârsta de 85 de ani.
Scriitor, textier și umorist, Sava a murit în urma unei suferințe vechi.
„Moartea lui Octavian Sava reprezintă una dintre cele mai mari pierderi, fiind printre ultimii mari scriitori ai Revistei. Destinul lui a fost legat, dincolo de televiziune şi radio, şi de Teatrul de Revistă «Constantin Tănase. A lucrat la multe spectacole şi era un om cu care se putea lucra extrem de uşor, un scriitor de mare calitate”, a declara Alexandru Arșinel, pentru Mediafax.

Titus Munteanu

Îndrăgitul realizator TV Titus Munteanu, în vârstă de 72 de ani, a încetat din viaţă, pe 18 decembrie, după o lungă suferinţă pe patul de spital.
El a suferit o intervenţie chirurgicală pe inimă luna trecută, dar în perioada de convalescenţă a contractat o viroză respiratorie puternică în urma căreia a fost internat de urgenţă, la spitalul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” , pentru că acuza stări de sufocare.

Medicii au decis să-l conecteze la aparate pentru a putea respira, dar pentru că dădea semne că îşi revine, l-au deconectat. Din nefericire, însă, organismul slăbit al reputatului creator al „Şcolii Vedetelor” a cedat iar medicii nu l-au mai putut salva.

Nae Lăzărescu

Actorul Nae Lăzărescu a murit la vârsta de 72 de ani. Actorul avea mai multe probleme de sănătate, în special la ficat.
Nae Lăzărescu este unul dintre actorii care au descreţit frunţile românilor ani de zile, alături de colegul său de scenă, Vasile Muraru. Nu a jucat în multe filme, Grăbește-te încet (1981), Șantaj (1981), Baloane de curcubeu (1982), Viraj periculos (1983) – lăutarul Jean, Căsătorie cu repetiție (1985), Mașini (2006) – Clang (voce, versiunea română), însă a fost una dintre cele mai prezente figuri în peisajul umoristic românesc.

Până nu de mult, nu era Crăciun, Revelion, Paşte sau oricare altă sărbătoare, în care românii să nu fie înveseliţi de cel mai savuros duo, intrat în legendă pentru sutele de sketch-uri umoristice. De asemenea, cei 30 de ani de carieră pe scena Teatrului Constantin Tănase sau în show-urile estivale i-au făcut atât pe Nae Lăzărescu, dar şi pe Vasile Muraru, să fie unul dintre cele mai iubite cupluri umoristice.

Valeria Borza

O veste extrem de tristă a zguduit lumea sportului din România: jucătoarea de tenis de masă Valeria Borza a murit pe 19 decembrie, la doar 29 de ani.
Originară din Caransebeş, jucătoarea legitimată la echipa franceză Lys-lez-Lannoy se îndrepta spre un autobuz care urma să o ducă spre aeroportul din Charleroi. Conform prosport.ro, aceasta a acuzat dureri de cap groaznice, motiv pentru care a fost transportată de urgenţă la spitalul din Roubaix.
Dusă la secţia de reanimare, Valeria Borza a intrat în comă. Diagnosticată cu meningită bacteriană, aceasta s-a stins din viaţă.

Dinu Cocea

Regizorul şi scenaristul român Dinu Cocea – semnatar al scenariilor unor filme româneşti celebre, printre care „Haiducii”, „Zestrea Domniţei Ralu” şi „Haiducii lui Şaptecai”, s-a stins din viaţă, pe 26 decembrie, la Paris, la vârsta de 84 de ani.
Dinu Cocea se afla internat la un spital din Paris, iar anunţul decesului său a fost făcut chiar de către fiica sa, Oana Cocea, pe pagina ei de Facebook.
„Regizorul Dinu Cocea, tatàl meu, a încetat din viatà la Paris, la vârsta de 84 de ani, în urma unei insuficiente cardiace. Conservase un spirit optimist si pânà in ultima clipa proiecta noi realizàri profesionale”, a scris Oana Cocea.
Dinu Cocea s-a stabilit în România în ultimii ani, însă îşi petrecea timpul între Bucureşti şi Paris.
Dinu Cocea a dorit să fie incinerat şi urna cu cenuşa acestuia va fi adusă în România, în jurul Paştelui, pentru a fi depusă în cavoul familiei de la cimitirul Sfânta Vineri din Bucureşti, a precizat Oana Cocea.
Printre filmele care poartă semnătura Dinu Cocea, amintim: „Haiducii” (1965), „Răzbunarea haiducilor” (1968) – (scenograf şi regizor), „Răpirea fecioarelor” (1968) – (scenograf şi regizor) „Haiducii lui Şaptecai” (1970), „Săptămâna nebunilor” (1971) – (scenograf şi regizor), „Zestrea Domniţei Ralu” (1971), „Paraşutiştii” (1972), „La Revolte des Haidouks” (1972) – serial tv „Stejar, extremă urgenţă” (1973), „Nu opriţi ventilatorul” (1976), „Lanţul neglijenţelor”, (1976), „Instanţa amână pronunţarea” (1976), Ecaterina Teodoroiu (1979), „Iancu Jianu, zapciul” (1980) – (scenograf şi regizor), „Iancu Jianu, haiducul” (1981) – (scenograf şi regizor).