Gheorghe Turda: „Am aproape o mie de cuţite acasă. Am acte pentru fiecare” | INTERVIU

Consideraţi că românii sunt patrioţi?
Sunt foarte patrioţi, deşi am o statistică care arată că noi, ca popor, în Comunitatea Europeană nu suntem chiar pe locul întâi. Pe primul loc sunt grecii, apoi irlandezii, francezii, iugoslavii şi abia pe locul cinci suntem noi. Dar ne situăm înaintea ungurilor, germanilor, polonezilor sau a altor naţiuni din Europa.
Pe 9 decembrie, sunteţi invitat de onoare la Gala Premiilor de Excelenţă Electrecord. Ce aşteptări aveţi de la eveniment?
Voi primi o mare distincţie. Nu spun ce, dar se pare că discul de aur! (râde) Dar la eveniment, în primul rând, noi, artiştii, vom oferi publicului tot ce avem mai bun în sufletele noastre, cântecul, pentru a-i alina pe oameni, pentru a-i face să gândească pozitiv. Voi interpreta alături de mari artişti de muzică populară ca Gheorghe Zamfir, Lucreţia Ciobanu, Ştefania Rareş, Angela Moldovan şi Orchestra maestrului Nicolae Botgros, mare muzician şi dirijor.
Mult timp aţi condus Direcţia de Cultură a Ministerului de Interne. Acum vă ocupaţi strict de activitatea dv. artistică?
La Minister nu mai sunt în activitate, am rămas ca pensionar MAI, cu gradul de general. Din păcate, din 2009, de când am plecat, în urma mea s-a ales praful de Direcţia de Cultură, pe care am con­­dus-o 20 de ani. La ora actuală, este o formă de organizare acolo că nimeni nu mai înţelege nimic. În Ansamblul Ciocârlia, din 86 de artişti câţi lăsasem, abia dacă mai sunt 32. Acum eu mă ocup de mine, numai de mine. Colaborez din când în când cu ansambluri de renume din ţară, cu Junii Sibiului, cu Ansamblul Transilvania de la Baia Mare, cu Doina Gorjului sau cu Ansamblul Maria Tănase. Am o laborioasă activitate artistică.
Dar, personal vorbind?
Personal, am încercat o revenire cu o fostă prietenă din perioada studenţiei, o fată extraordinar de frumoasă, profesoară, care locuieşte în Canada. Doar atât vreau să concluzionez: dragostea la distanţă nu are trăinicie. Acum, fiecare îşi vede de drumul lui. Am rămas buni prieteni, ne mai auzim la telefon, dar atât.
Totuşi, sunteţi artistul român cu cele mai multe turnee întreprinse în Statele Unite şi în Canada. Ar fi putut fi un avantaj!
Da, am avut 42 de turnee în America. De curând chiar am fost cu Gyuri Pascu la comunitatea de români din Seattle şi am susţinut un concert pentru a aduna fonduri pentru construirea unei biserici. Din donaţii s-au adunat 110.000 de dolari, o sumă foarte frumuşică. În Canada, la Montreal, unde locuieşte Tea, fosta mea prietenă, am cântat anul trecut.
V-aţi fi mutat la Montreal?
Aş fi vrut, mai ales că m-am împăcat foarte bine şi cu românii din acea zonă. Era o variantă de a prelua activitatea Centrului Cultural Român din Montreal, dar condiţiile actuale, cu deciziile care se iau, profesional vorbind, nu mă avantajează.
Şi deci aţi decis să rămâneţi în Bucureşti, cu cele două fiice şi nepoţica…
Da. De curând, nepoţica a împlinit 5 ani. E o fetiţă foarte reuşită, isteaţă, talentată şi cred că va urma o carieră ca a maică-sii sau a bunicii, regretata mea soţie, care a fost prim-balerină la Rapsodia Română. Chiar am întrebat-o pe nepoţica mea: „Antonia, ce vrei să te faci când vei fi mare?” şi mi-a răspuns: „Vreau să mă fac dansatoare sau «călăreaţă», să călăresc cai”. Mi-e foarte dragă! Dacă nu o aud o zi la telefon nu mai sunt om. Îmi place să fiu bunic! (râde)
Cum vă strigă?
Bunicul Gheo! (râde) E foarte simpatică. Are şi un pisoi, Snoopy, blând şi blănos, pe care îl smotoceşte tot timpul şi spune că vorbeşte cu el în limba „pisicească”. De la fiica mea Voichiţa nu am încă urmaşi, dar sper cât de repede să vină şi la ea barza.
Sărbătorile de iarnă aproape că bat la uşă. Ce planuri aveţi?
Voi fi invitat să cânt la multe evenimente artistice. Pe 16 decembrie, voi avea un concert în Cişmigiu, organizat de Primăria Capitalei. Crăciunul cred că-l voi petrece la Săpânţa, că mi-e dor să merg în locurile natale. Vom merge toţi, eu, fetele cu soţii lor şi cu nepoţica, la casa părinţilor mei. Mă voi duce şi la colindat cu grupul meu de colindători din perioada tinereţii. E foarte frumos! De Crăciun sunt de regulă acolo, dar dacă se întâmplă să nu pot, dau o fugă de Bobotează sau de Sfântul Ion şi prind şi Sărbătorile pe stil vechi.
Simţiţi că sunteţi fericit?
Pot să spun că sunt împlinit din punctul de vedere al rea­­liză­­rilor mele. Am 47 de ani de carieră artistică şi la anul o să-mi serbez ziua de naştere într-un spectacol aniversar. De asemenea, sunt mândru de familia mea, pentru care am făcut multe sacrificii.
Nu pot trăi fără …
…familie şi carieră – „Familia şi actul artistic sunt foarte importante.”
…să ofer ajutor – „Încerc pe cât pot să ajut oamenii şi mă străduiesc să duc la bun sfârşit ce am de făcut.”
…colecţia de cuţite – „Am aproape o mie de cuţite acasă, o pasiune care a început în 1975, când am fost în Mexic. Am acte pentru fiecare dintre ele.”
 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE