Iată motivarea sentinţei în divorţul Columbenilor

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:
Prin cererea formulată şi precizată, reclamanta CM a chemat în judecată pe pârâtul CI solicitând instanţei ca,prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună desfacerea căsătoriei prin acord , să revină la numele purtat anterior căsătoriei, încredinţarea spre creştere şi educare a minorei rezultate din căsătorie,cu obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreţinere la nivelul unui sfert din veniturile sale şi, în subsidiar, stabilirea unui program de vizitare a minorei şi partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei. Cererea reclamantei a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 21.02.2011.
În motivarea cererii reclamanta pârâtă a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul, din căsătorie a rezultat minora CI, relaţiile s-au deteriorat şi nu mai pot continua. În dovedirea cererii reclamanta a depus acte la dosarul cauzei şi a solicitat proba cu martori.
În cauză a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională pârâtul reclamant CI solicitând desfacerea căsătoriei prin acord, încredinţarea minorei spre creştere şi educare , fără obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei. În apărare şi în dovedirea cererii reconvenţionale pârâtul reclamant a depus acte la dosarul cauzei şi a solicitat proba cu martori. În cauză s-a administrat proba cu martori. Cu privire la capătul de cerere privind partajul bunurilor comune, instanţa a dispus disjungerea şi formarea de dosar separata, respectiv nr. 6840/94/2011.
Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză instanţa reţine următoarele:
Părţile s-a căsătorit în,din căsătoria părţilor rezultând minora CI. Având în vedere precizările formulate în şedinţă publică,instanţa va dispune desfacerea căsătoriei prin acord,în conformitate cu prevederile art.613/1 alin.3 Codul Familiei. În temeiul art.40 alin.3 Codul Familiei instanţa va dispune ca reclamanta pârâtă să revină la numele purtat anterior căsătoriei. Singura chestiune litigioasă dintre părţi o reprezintă situaţia minorei Irina,pentru care ambii părinţi solicită încredinţarea spre creştere şi educare.
Instanţa reaminteşte părţilor că măsura de încredinţare a minorilor se ia în considerarea criteriului interesului superior al copilului. Potrivit deciziei de îndrumare nr.10/1969 a fostului Tribunal Suprem – în determinarea interesului copiilor minori se ţine seama de o serie de factori,printre care:posibilităţile materiale ale părinţilor,posibilităţile de dezvoltare fizică,intelectuală şi morală pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinţi,vârsta copilului,comportarea părinţilor faţă de copil înainte de divorţ,legăturile de afecţiune stabilite între copil şi familie.
S-a decis,de asemenea,că,la aprecierea intereselor copiilor ,instanţa trebuie să ţină seama de întregul complex de împrejurări privind vârsta şi sexul copilului,ataşamentul acestuia faţă de unul sau altul dintre părinţi,de posibilităţile materiale şi moralitatea părinţilor şi,în general,de existenţa celor mai prielnice condiţii pentru creşterea şi educarea minorului.
Cu privire la posibilităţile materiale,instanţa remarcă faptul că,deşi ambii părinţi dovedesc mijloace de trai care le primit creşterea unui copil,totuşi condiţiile de care beneficiază pârâtul reclamant sunt superioare şi pot asigura creşterea în continuare a minorei la un nivel cu care a fost obişnuită de la naştere.
Asupra posibilităţilor de dezvoltare fizică,intelectuală şi morală pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinţi,instanţa reţine că,ulterior încredinţării provizorii,pârâtul a manifestat discernământul necesar pentru a asigura minorei prezenţa unor cadre pregătite alături de ea. S-a depus,în acest sens,un contract de muncă încheiat cu o absolventă a Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti,care urmează a exercita atribuţii de creştere şi educare a minorei.
Instanţa va avea în vedere,la luarea măsurii de încredinţare,şi relaţia cu familia extinsă:astfel,din probele administrate rezultă că bunicul patern s-a preocupat şi anterior despărţirii soţilor de educaţia minorei,astfel că este necesar ca fetiţa să poată avea legături strânse cu acesta.
Nu în ultimul rând,instanţa reţine că reclamanta pârâtă a fost de acord,în principiu,cu încredinţarea minorei către tată,solicitând în subsidiar un program de vizitare. Faţă de toate considerentele expuse,instanţa apreciază că pârâtul reclamant prezintă condiţii mai bune decât reclamanta pentru creşterea şi educarea minorei. Pe de altă parte,având în vedere atitudinea foarte rigidă a pârâtului reclamant faţă de mama copilului – reflectată şi în refuzul de a permite mamei de a lua legătura cu minora consecutiv încredinţării provizorii – instanţa apreciază că este necesar ca reclamantei să i se recunoască drepturi extinse de vizită.
La aprecierea programului de vizită instanţa va avea în vedere că reclamanta a înţeles,în cursul procesului de divorţ,despre rolul său în viaţa copilului,aşa cum rezultă din stăruinţa cu care a solicitat încredinţarea.
Pe de altă parte,nu există niciun temei pentru care pârâtul să refuze cu obstinaţie reclamantei dreptul de a hotărî destinaţia de vacanţă a copilului său. Împrejurarea că un copil este încredinţat unuia dintre părinţi nu echivalează în nici un caz cu decăderea celuilalt părinte din drepturile părinteşti.
În mod esenţial,încredinţarea minorei unuia dintre părinţi nu creează drepturi pentru părinţi,ci pentru copil,astfel că interesul tatălui trebuie să treacă în plan secundar,ceea ce primează fiind interesul superior al minorei. Or,având în vedere vârsta şi sexul copilului,este necesară prezenţa pregnantă a mamei alături de fetiţă. Aşa fiind,instanţa va dispune încredinţarea minorei spre creştere şi educare pârâtului reclamant,cu obligarea corelativă a reclamantei pârâte la plata unei pensii lunare de întreţinere de un sfert din venitul realizat de reclamantă,astfel cum acest venit rezultă din adeverinţa depusă la dosar. Cu privire la pensia de întreţinere,având în vedere că este un drept al copilului,renunţarea părintelui căruia copilul i-a fost încredinţat nu poate produce nici un efect.

Instanţa va încuviinţa ca minora să aibă legături personale cu mama reclamantă în conformitate cu programul solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTARASTE:

Admite în parte cererea principală astfel cum a fost precizată şi completată de reclamanta CM. Admite cererea reconvenţională astfel cum a fost precizată de pârâtul CA-I. Desface căsătoria dintre părţi, luând act de acordul soţilor. Reclamanta – pârâtă va reveni la numele purtat anterior căsătoriei, acela de Gabor. Încredinţează pe minora rezultată din căsătorie spre creştere şi educare tatălui pârât reclamant, CI . Obligă pe reclamanta pârâtă la plata unei pensii lunare de întreţinere de 1000 de lei de la data pronunţării prezentei hotărâri până la majorat. Încuviinţează ca reclamanta pârâtă să aibă legături personale cu minora în conformitate cu următorul program de vizitare:
-a doua şi a patra săptămână în fiecare lună,de vineri orele 16:00 până duminică orele 18:00 – cu/la reclamanta pârâtă
-prima jumătate a vacanţei şcolare,de la 20 iunie până la 20 august

– cu/la reclamanta pârâtă,în ţară/străinătate.
Irevocabilă în privinţa divorţului.

Urmărește-ne pe Google News